duminică, 27 februarie 2011

Exclusiv Tabu.ro: OSCAR VIDEO


FOTO: 3.bp.blogspot.com

NU uitaţi. În zilele anterioare şi ulterioare Oscarului pe tabu.ro, secţiunea VIDEO, găsiţi interviuri cu nominalizaţii la premiile Oscar, materiale video de pe covorul roşu, petrecerile de dinainte şi după Oscar şi multe alte surprize. Click aici.

Citeste mai mult...

joi, 24 februarie 2011

Te iubesc! Na!

N-am obiceiul sa fiu lingusitor, asa ca luati de bun tot ce va zic in cele ce urmeaza! Pe onoarea mea!
Nu stiu cand am ras ultima data cu atata pofta ca la #secrettweetmeet! A fost una dintre cele mai frumoase zile din anul asta si, cu siguranta, va ramane una dintre zilele memorabile alea acestui an.



In sediul Tabu, acolo unde s-a filmat toata ziua (<= da click pe linkul ala) :), am fost intampinati mai mult decat generos de Cristina Bazavan si restul echipei sale, care ne-au servit cu bunatati alese, intr-o zi in care in loc sa ne accepte noua bazaconiile ar fi putut sta linistite, lejer, in varful paturilor din casele proprii.
Le multumesc din suflet pentru ca ne-au primit, ne-au servit si ni s-au prezentat, pentru mine fiind o surpriza minunata sa vad atatea domnisoare frumoase in aceeasi incapere.

Chiar daca ma gandeam ca multumirea sacrificarii acelei zile o voi simti abia de Dragobete (adica azi), cand minunatele domnisoare din viata noastra ne vor aprecia actiunea, trebuie sa spun ca am acumulat acolo, in sediul Tabu, de la toti baietii astia pe care ii vedeti in videoclip, destula energie pozitiva cat sa zambesc pana la vara, continuu, de fiecare data cand ma gandesc la discutiile ge-ni-a-le pe care le-am avut despre sexul frumos!
Astfel, inca o data, mi-am dovedit ca un gest facut din inima ti se poate intoarce inzecit, investitia devenind nesemnificativa, in timp ce rezultatul poate fi, sentimental, imens.

Ca sa ajung si la subiecul principal, trebuie sa precizez ca mie mi-e foarte greu sa spun "Te iubesc!". Am putut s-o spun, candva, demult si, probabil, daca as vrea sa ma pacalesc, as putea s-o spun si acum, zilnic, oricui, insa am ales sa n-o fac. Am ales ca aceste cuvinte sa fie echivalentul confirmarii ca ea, cea care ma va face sa-i spun asta, este femeia pe care o vreau pentru totdeauna, sufletul meu pereche, asa ca, pentru mine, melodia asta se potriveste "manusa", deci aleg sa le-o dedic tuturor fetelor pe care le-am iubit si femeilor pe care le voi iubi!



Reale multumiri creierului acestui moment, Mircea Mester, dar si lui Bimus si Alex Traila, care au contribuit din umbra la crearea acestui film!

Citeste mai mult...

miercuri, 16 februarie 2011

Petrecerea de ziua mea s-a... ameliorat!

Nu-mi place deloc sa scriu manat de emotii negative. Mi se pare ca, dupa ce ca sunt plin de energie negativa, scriind, "am grija" sa pastrez negativitatea aprinsa, pentru totdeanua.
Totusi, parca nu ma pot abtine! Simt ca ma infurii din ce in ce mai tare si trebuie sa refulez cumva, intr-un fel pasnic.

Niciodata nu mi-a placut ziua mea! De cand, dintre toti invitatii mei, undeva pe la 8 sau 9 ani, a venit doar un singur prieten, eternul meu Sorin, aniversarea mea mi se pare o povara, pe care de fiecare data o duc cu greu pana la data intamplarii (unii cunoscuti i-ar zice racket), dar care, surprinzator, ma umple de energie pozitiva de fiecare data dupa ce se intampla.

Acum doi ani am reusit sa-mi chem aproape toti prietenii apropiati la ziua mea de nastere! Au fost peste 40 de invitati, iar asta m-a facut sa driblez emotional gaura financiara in care tocmai picasem si sa imi multumesc ca sunt un prieten atat de bun.

Anul trecut, dezamagit ca nu reusesc sa stabilizez financiar (dupa vacanta de ski din Austria :)hehe), dar inca multumit ca in urma cu un an imi iesise atat de bine, n-am organizat nimic, insa prietenii mei mi-au aratat ca le sunt special si mi-au organizat o aniversare surpriza (nu de-aia fake, ci chiar de-aia de care am fost surprins), facandu-ma, cumva, sa ma simt prost ca ei imi sunt atat de buni prieteni, insa eu nu am reusit sa pun cateva milioane de-o parte.
(Vai cat de lung a fost intro-ul)

Acestea fiind scrise, trebuie sa vorbesc despre prietenii mei. Despre prietenii mei care ma anunta cu 2 luni inainte ca urmeaza ziua mea. Sunt doua grupuri!
Nu este vorba despre familia mea! Sora-mea imi spune de fiecare data ca asta cu "stransul din cur, ca sa faci party de ziua ta este o tampenie cretina", asa ca ea s-ar multumi sa ma vada si sa ma pupe de ziua mea. Nu este vorba nici de prietenii mei din copilarie! Ei s-ar multumi sa iau cate-o bere de la colt si sa ne strangem in brate din tot sufletul, dupa care sa ne barfim marile iubiri din copilarie. Nu este vorba nici despre prietenii alaturi de care mi-am facut cele mai frumoase vacante in strainatate. Ei se multumesc sa bea un rand, chiar si in lipsa mea, la ora 12, in clubul in care sunt atunci.

Este vorba despre grupurile alaturi de care ma simt bine cand vreau sa petrec. Cei din cartier si cei din alt cartier (lol). Probabil ca sentimentul este reciproc si ca si lor le face placere sa petreaca alaturi de mine si nu stiu de ce, dar ii apreciez tare pentru asta, insa am inceput simt presiune. Sa primesc semnale, mai in gluma mai in serios, ca trebuie sa imi pregatesc ziua de nastere din timp, ca sa iasa tare.
Totusi, cei mai buni prieteni ai mei din aceste doua grupuri sunt persoanele care mi-au tradat cel mai tare increderea in ultima perioada (Cel mai tare!), asa ca m-am hotarat sa nu mai fac nimic de ziua mea (aproape nimic), sa nu ma chinui deloc si sa nu ma gandesc nicio secunda sa ma imprumut sau sa vand ceasurile sau tablourile bunicii pentru ca nu sunt un prieten bun daca nu le dau de baut, asa cum ei n-au putut tine o promisiune.
Evident, asta nu inseamna ca sunt suparat pe cineva sau ca am de gand sa inchid obloanele, ci doar ca n-o sa fie nimic extraordinar. De-o bere se gaseste, nu! Ce e bun pentru prietenii mei cei mai vechi, e bun pentru oricine!

Gata, m-am calmat! Probabil ca ma incearca o noua depresie financiara :), dar care n-are cum sa fie mai tare decat bucuria de a sti ca oamenii adevarati imi sunt inca imprejur

P.S. Sper ca prietenii mei, din orice grup ar fi ei, sa inteleaga doar partea pozitiva din refularea mea!



Citeste mai mult...

luni, 14 februarie 2011

Happy Valentine's Day!

Ca sa stabilim inca de la inceput, mie imi place Valentine's Day si o sarbatoresc (de fiecare data cand am ocazia), pentru ca asa am fost educat inca din scoala primara, acolo unde profilul pe care l-am urmat, engleza, m-a educat ca aceasta este o sarbatoare normala, plina de fericire si generozitate.

Exista mai multe genuri de contestatari ai Valentine's Day, printre care "Nationalistul", "Invidiosul" si "Nepasatorul".

Voi incepe cu "Haterul Nationalist", acolo unde ii includ pe dragii mei Mircea Mester si Matei Dura, acel gen de om care spune ca Valentine's Day este o mizerie de sarbatoare importata si ca un roman adevarat ar trebui sa tina la traditie si sa sarbatoreasca, asa cum e normal, Dragobetele, adevarata zi a indragostitilor.
In mod normal, chiar daca nu le-as da dreptate, i-as intelege, pentru ca eu am fost indoctrinat de mic, insa, de cele mai multe ori, genul asta de om n-a sarbatorit niciodata nici Dragobetele (cred ca Mester il sarbatoreste, dar Matei sigur nu), ba mai mult, este genul de om care ar emigra maine, daca ar fi posibil, in timp ce ar fredona, cu drag, versurile "Nu ne-am nascut in locul potrivit". Deci, halal nationalist. Doar hater.

"Haterul Invidios", despre care am vorbit si atunci cand s-a revoltat asupra Zilei Nationale, este acel gen de om care ar vrea sa sarbatoreasca, dar n-are cu cine, asa ca invidia pe faptul ca altii se pot bucura de un altfel de moment il face sa devina un aprig contestatar, un protestatar care se va alia cu orice gen de hater, doar pentru a demonta sarbatoarea, insa care, intr-un final, se va trezi singur intr-o lume in care toata lumea isi vede de treaba si in care el a cazut in penibil.
De asemenea, este genul de om care asociaza Dragobetele cu o sarbatoare care ar trebui pastrata doar in memoria bunicii.
In categoria asta ma voi feri sa includ vreo persoana cunoscuta, pentru ca ar insemna sa jignesc pe cineva, iar nu asta e scopul acestui post.

"Haterul Nepasator" este, dupa parerea mea, cel mai indreptatit sa dispretuiasca Valentine's Day. Este omul care pur si simplu nu este interesat de sarbatoarea asta, este dispus sa o ignore, insa se revolta atunci cand lumea din jur il asalteaza, propunandu-i sa o sarbatoreasca.
Nu stiu pe cine sa includ la categoria asta, insa voi risca putin si-l voi include pe Piticu, dupa ce ieri, pe buna dreptate, s-a plans de faptul ca s-a saturat de aplicatiile de Valentine's Day, de care nu stie cum sa se mai eschiveze.

Eu, chiar daca nu inteleg, nu agreez, urasc sau hulesc o sarbatoare, ma voi feri sa fac public asta, macar dintr-un singur motiv: E urat sa ii strici unui om un moment de fericire, oricat de pueril, nebunesc sau irelevant este. Sleep on it!

Happy Valentine's Day!



Citeste mai mult...

marți, 1 februarie 2011

Sinuciderea, un act de egoism

Ca sa o lamurim inca din primele randuri, sinucigasii sunt in primul rand egoisti! Oameni care se gandesc numai la ei si care aleg sa-i faca sa sufere pe cei care le poarta sentimente. Orice gand de sinucidere este gresit si poate fi oricand combatut printr-o discutie sincera cu un prieten care te iubeste.

Plecand de la articolul asta, cred ca exista 3 genuri de oameni (sanatosi) care se sinucid:
  1. Oameni carora le e mai frica de ceea ce va urma decat de moarte. Acei oameni care sunt atat de speriati de viitor si de neantul din orizont, incat uita ca pot cere ajutorul cuiva sau ca exista alte cai de rezolvare.
    Acestia sunt oameni care nu si-au experimentat viata pe indelete si care au sarit peste studierea (periodica a) propriei persoane de la copilarie pana la ieri! E un exercitiu excelent!

  2. Oameni care au un puseu de moment si care daca au noroc sa fie salvati Ii multumesc lui Dumnezeu ca prostia proprie nu le-a fost fatala, oameni care actioneaza instinctiv, manati de rusine, dezamagire sau frustrari.
    Acestia sunt oameni care se autosurprind coborand dintr-un apogeu sentimental si care sunt atat de nepregatiti sa urce iar in varf, incat aleg sa renunte, pentru ca le lipseste increderea.

  3. Probabil ca cea mai demna de mila grupa de sinucigasi e cea de oameni care au impresia ca vor fi transformati in martiri! Victime ale propriei gelozii sau a frustrarilor/complexelor sunt cele care pot fi salvate cel mai usor, pentru ca tot ce le lipseste sunt informatii despre cat de gresit vad lucrurile si despre cate resurse are universul care ii inconjoara.
Oricum am lua-o, da-o, invarti-o sau pune-o, sinuciderea nu are justificare. Nu tine de curaj, ci de prostie! Daca tot esti gata sa faci un drum catre necunoscut, pleaca in lume si ajuta-i pe cei la fel de deprimati ca si tine! Daca tot te sacrifici, fa-o pentru a le fi altora bine! Nu fi egoist!

Citeste mai mult...