Cultura, senzationalul si presa romaneasca

Una dintre cele mai impresionante povesti pe care le-am ascultat anul asta a venit din partea profesorului meu de fotografie. Mi se parut mai mult decat emotionanta si, pe modelul "unde dai si unde crapa", am tras niste concluzii interesante, curioase chiar si pentru mine.
Pentru unii va parea o poveste scarboasa, dar mie mi-a relationat puternic cu un fenomen care defineste in mare parte societatea romaneasca: presa. Asa ca-mi voi asterne aici parerea:

A fost odata ca niciodata o nastere, iar parintii au hotarat ca vor imortalizeze momentul pe fotografie, asa ca au tocmit un fotograf, tanar jurnalist, sa capteze facerea, pentru a se bucura si peste ani de primele clipe de viata ale noului copil. Incantat de ineditul actiunii, fotograful nu a stat pe ganduri si a acceptat imediat propunerea, multumit ca va fi martorul unui moment atat de important.

Totusi, ceea ce nu stia fotograful nostru este ca unele femei, in timpul nasterii, atunci cand imping, daca nu au facuta o clisma in prealabil, pot evacua si alte materii din corp (sper ca sunt destul de explicit), ceea ce nu este tocmai placut pentru persoanele care nu se asteapta la asta, asa ca surpriza i-a fost mai mult decat mare atunci cand a realizat ca, pe langa minunatul moment al nasterii, in paralel va fi martorul unui eveniment iesit din comun, extrem, senzational, care i-ar surprinde mai mult decat sigur pe cei care-i vor vedea ulterior fotografiile.
Cu doua subiecte in desfasurare, tanarul jurnalist a trebuit sa aleaga! Sa pastreze tonul artistic al momentului sau sa vaneze, la sigur ce-i drept, gurile cascate ale publicului sau.

Nu stiu si nici nu ma intereseaza cum a decurs sesiunea foto si nici care a fost rezultatul ei, insa nu pot sa nu observ asemanarea dintre momentul de mai sus si presa romaneasca. Nu pot sa nu observ setea jurnalistilor romani dupa gurile cascate, guri care nu fac altceva decat sa umbreasca si in final sa ucida adevaratele stiri si valori romanesti.

Mi-e ciuda cand vad ca titlul "Oana Zavoranu si-a marit bustul" este mai promovat decat "Alina Dumitru, campioana europeana la Istanbul", "Invierea in cluburi" este mai important decat "Drumul Luminii Sfinte" sau "Un tanar si-a macelarit mama" este prima stire din jurnalurile de stiri, in timp ce "Mocanita a pornit la drum", un simbol romanesc, este dosita undeva inaintea stirilor din sport.

As vrea sa ne schimbam! As vrea ca cele mai importante puteri media sa se alieze impotriva acestei pompari de semidoctism din societatea romaneasca si sa ne reaminteasca de olimpicii romani, de locurile si datinile frumoase, de cultura si de tot ceea ce ar trebui sa ne reprezinte cu adevarat.

Nu spun ca ar trebui sa renuntam la stirile "senzationale"! Spun doar ca ar trebui sa le mutam mai aproape de finalul jurnalelor de stiri.

#Cesidorescbarbatii si ce primesc femeile!

Ma gandeam sa dorm putin dupa-amiaza, dar m-a intrigat contrastul asta dintre #cesidorescbarbatii si ce vad femeile #irezistibil la un barbat.

Intotdeauna m-am simtit in apogeul masculinitatii mele atunci cand am descoperit punctul slab al unei femei, acea slabiciune catre sexul opus pe care daca o speculezi (evident, daca o descoperi si daca o poti specula), femeia te va ridica in slavi si vei deveni, chiar daca nu pentru mult timp, barbatul ideal. Pentru destul timp, insa, ca o relatie sa se inchege.


Spre diferenta de barbati, care sunt ceva mai pretentiosi, dar, cu toate acestea, mai usor de pacalit cand vine vorba de femeia ideala, femeile, in functie de educatie, statut social sau prieteni, au o slabiciune catre o anumita latura a sexului tare. Pentru ele nu conteaza daca un barbat nu are 70% dintre calitatile "barbatului perfect", daca printre cele obisnuite se gaseste acea latura fata de care ele sunt sensibile. Chiar daca au principii conform carora iubitul lor trebuie sa fie cel putin dragut si inteligent sau cel putin destept si cu bani, sociabil si cultivat etc., ele cad imediat in mrejele tipului care "scoate din maneca" acea latura la care ele sunt sensibile.

Fie ca este vorba despre tipul glumet, sociabil, inteligent, descurcaret, nonconformist, excentric, extremist, negativist, optimist sau ce calitati mai vreti voi sa adaugati, femeile aleg, voluntar sau nu, sa uite de standarde si sa fie convinse ca respectiva latura le va suplini pe restul, iar de multe ori chiar asa se intampla, fluxul de entuziasm pastrandu-se pe masura ce acea latura se perfectioneaza in jurul acelei singure femei.

Pe de alta parte, chiar daca atunci cand te intrebi #cesidorescbarbatii primele ganduri sunt bere, fotbal si streaptease, cand vine vorba despre ce-si doresc ei de la femei, probabil ca principalul lucru este chiar fericirea acestora. Chiar daca este vorba doar de iubita sau de iubita si amante deopotriva, ei intalnesc multumirea interioara atunci cand partenerele lor sunt entuziasmate de actiunile barbatului, fie ca ele se manifesta pe plan fizic sau emotional.

Eu cred ca inteligenta face un barbat #irezistibil si cred ca un astfel de barbat stie ca ceea #cesidorescbarbatii este fericirea femeilor

Despre #cesidorescfemeile si care e calitatea care face o femeie #irezistibila, in numarul viitor... :) (glumesc)

Drumul Mingii! Pasiune pentru fotbal!

Astazi i-am auzit vorbind despre fotbal pe Bumbescu, Orac, Cartu, Belodedici si Camataru si am trait, pentru a doua oara intr-o singura saptamana un sentiment extraordinar. Am simtit cum cineva vorbeste cu pasiune despre pasiunea sa, asa cum in urma cu doua zile i-am vazut pe Hagi, Dorinel Munteanu si Dan Petrescu, in timp ce stateau la pescuit, in cantonament, vorbind despre meciurile pe care Nationala urma sa le dispute la acea vreme.




De-a lungul timpului, datorita joburilor din domeniul sportiv, am avut ocazia sa ascult multe povesti, neoficiale, de-ale unor mari gazetari si fotbalisti, iar de fiecare data am regretat ca pauza de tigara sau evenimentul cu ocazia caruia eram receptorul povestilor se incheiau prea devreme.

Astazi, cand Sorin Cartu il ironiza atat de amuzant pe Rodion Camataru sau cand Dumitru Graur spunea povestea copilariei lui Miodrag Belodedici, spre deosebire de restul momentelor, stiam ca povestea nu este doar despre trecut, ci si despre viitor. Este despre copiii care au fotbalul in sange si la care fotbalul trebuie sa ajunga pentru ca ei sa ofere mai departe fotbalul.

"Timp de 40 de zile, 1000 de iubitori ai fotbalului vor merge, pe rând, cu mingea la picior. 2400 de km şi 35 de localităţi. Din Timişoara până la Finala Cupei României Timişoreana.

În fiecare zi vom parcurge în caravană câte un tronson de aproximativ 70 km. În cadrul desfăşurării traseului, fiecare participant va merge cu mingea la picior aproximativ 2,5 Km (20 de minute). De aceea, dacă vreţi să participaţi trebuie să fiţi disponibili în ziua alergării.

Să arătăm ce înseamnă pasiune pentru fotbal!"