Samsung IMAX - Avatar

Am vazut Avatar acum cateva zile la noul, celebrul, scumpul, ravnitul si impresionantul Samsung IMAX, de la AFI.
Initial aveam de gand sa vad filmul acasa, la mine-n pat, ca tot userul roman (hotz) de internet, dar toata lumea mi-a zis ca acasa n-are nici macar 10% din efectul pe care-l are IMAX.
Dupa ce am sunat la mall si mi-au zis ca au rezervat pana la sfarsitul anului m-am hotarat sa nu ratez filmul in seara respectiva si m-am dus, cu 30 de minute inainte de inceperea filmului, la casa, rezervarile anulandu-se daca pana la momentul respectiv nu se prezinta oamenii sa-si ia biletele.

Dupa un val de "cate bilete mai sunt?", "doar 20", "le iau eu", "ba eu", ca la bursa, la casele cinematografului, vad ca cel din fata mea urma sa cumpere 2 dintre ultimele 4 bilete si-mi dau seama ca la o alta casa se vor da si celelalte doua, asa ca Tzip: "4 bilete. Vrea 4 bilete", catre casierita, facand-o practic, instinctiv, sa le blocheze si pe ultimele doua.:) Eram fericit!
I-am dat omului jumatate din suma pe care trebuia sa o plateasca, mi-am luat biletele si am intrat la film, dar...
Surpriza! Locurile mele erau in randul 1 si in randul 3, deci la distanta, insa chiar daca m-am conformat si am stat la distanta de prietena mea, mi-am dat seama ca n-o sa putem vedea filmul in halul ala.

In primul rand al cinematografului (cel putin in primul) ochelarii nu cuprind tot ecranul, care oricum este prea mare pentru a putea macar sa incerci sa-l vezi pe tot, iar subtitrarea este compusa din doua bucati identice, care se suprapun si care-ti dau impresia ca esti foarte foarte ametit, senzatie care dupa scoaterea ochelarilor se adevereste intr-un mod extraordinar.
Surprinzator in randul 3 ramasese un loc liber exact unde imi trebuia mie, asa ca am ales sa ma mut acolo, dar, daca panorama era mai buna, subtitrarea era de aceasi proasta calitate, iar dupa doua minute, asemenea televiziunilor mari, filmul s-a oprit exact cand era mai interesant si s-au aprins luminile: "Ne cerem scuze... remediem in 5 minute". 5 minute care s-au transformat, subit, in 1 minut, pentru ca m-am intors imediat cu popcorn si suc, iar filmul incepuse de ceva timp.

Atunci mi-a venit in minte replica unui prieten, la fel de nemultumit dupa experienta primelor randuri: "m-am mutat pe scari, ma! m-am pisat pe ei", asa ca mi-am luat prietena de mana si, ca doi porumbei pe o ramura, ne-am asezat sus pe scari, dupa parlamentari in soapta cu "stewarzii" din cinematograf.

Incepand de-aici, chiar daca subtitrarea era tot vraiste, filmul mi-a priit. Super productie, cu super scenariu si cu super interpretare. Recomand cu toata caldura Avatar la IMAX, atat timp cat locurile sunt cat mai sus in sala. Este mult diferit fata de 3d-ul obisnuit.

Fiti buni! Sarbatori fericite!

Acum 20 de ani! Revolutia pentru un copil de 5 ani!

Ma cuprinde un sentiment fantastic cand realizez ca au trecut 20 de ani de-atunci. Practic toata viata mea a inceput acolo. Pana atunci totul este vag, abstract. Toate amintirile dinaintea acelui moment nu au o data calendaristica.

Totusi, serile de 21 si 22 decembrie 1989 sunt unele pe care le stiu. Pe langa faptul ca au fost serile in care s-a desfasurat Revolutia la Bucuresti, au fost serile in care m-am simtit si eu, asemenea celor din jurul meu, un om mare. Atunci am vazut gloante adevarate, ca niste stele cazatoare pe cer, tancuri trecand chiar prin fata casei mele, oameni in civil cu pusti adevarate si soldati transpirati si epuizati, care totusi aveau puterea sa imi zambeasca, doar pentru a nu-mi insufla frica pe care o aveau in suflet.

Aveam 5 ani si jumatate atunci. Gradinita era undeva foarte aproape de Piata Romana, iar pentru ca soldatii nu mai lasau pe nimeni sa se indrepte inspre Atheneu (era deja inspre ora 17:00) nu am putut merge acasa, asa ca mama m-a dus si m-a lasat la bunica mea, undeva spre Gara de Nord, unde am stat pana a doua zi.
Atunci, seara, poate din nevoia de a ma sti langa el sau intuind ca si acea zona dintre Radiodifuziune si Casa Radio va fi asaltata, tata a venit dupa mine si am pornit spre casa, romaneste, cu autobuzul.
Cerul era ca o conglomeratie de scantei. Sute de stele cazatoare, insotite de pocnituri puternice, treceau dintr-o parte in cealalta, agitandu-i pe cei cativa oameni din autobuz, dar mai rau pe sutele de oameni care alergau inspre centru fluturand steaguri.

Din cauza multimii si a haosului creat autobuzul s-a blocat la Sala Palatului, obligandu-ne sa mergem pe jos pana acasa, dar asta nu a fost tocmai complicat pentru mine, pentru ca tata m-a luat in carca si in cateva minute m-a debarcat in curte, loc in care, spre surprinderea mea, nu era chiar pace. Era o manifestatie in toata regula. Zeci de oameni care se adaposteau vorbeau intre ei, dar aveau grija sa imi zambeasca de fiecare data cand intorceam privirea inspre ei.

Cred ca era deja inspre ora 22:00 cand tata m-a chemat afara si mi-a zis sa iau si eu o sticla "Bananata" (un suc concentrat, cu aroma de banane, dupa care eram innebunit atunci) si sa o duc la poarta. O data ajuns am ramas mut! Un ditamai tancul, cu doi soltati iesiti pe jumatate in afara, transpirati pe sub castile verzi, metalice, beau cu pofta din sucul nostru, din sucul meu. Ne zambeau, ne multumeau si ne spuneau ca va fi bine.
Asa am perceput eu Revolutia, exact asa cum era normal sa o perceapa un copil norocos.

21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti

StirileProTV.ro

Totusi, dupa 20 de ani, cu o putere de gandire dezvoltata, fac o analiza a democratiei care ne-a fost oferita de miile de oameni care s-au sacrificat. Blocul comunist nu a disparut, ci a evoluat. A evoluat intr-un sistem mult mai bine pus la punct, mai greu sau poate imposibil de inlaturat. Un comunism modern.

Week-end - Liceul Sf. Sava

Jabulani - Mingea Oficiala World Cup 2010

Asa asata mingea oficiala a Cupei Mondiale din Africa de Sud 2010

Controlarea maselor

In afara de faptul ca mi-e sila de situatia in care se afla politica romaneasca, chiar daca nu sunt un impatimit al subiectului, sunt uimit cand vad in ce fel pot unii sa controleze masele, prin niste strategii vechi de cand lumea, dar pe care lumea nu reuseste sa le desluseasca.
Sa ne intelegem de la inceput ca apreciez in aceeasi masura si Antena 3 si Realitatea si ca nu sunt fan infocat al televiziunilor de stiri, dar mai arunc, din cand in cand, cate-o privire. Asa...

Pe facebook si twitter am observat, in ultimele 2 zile, o campanie puternica, prin care ziua de 3 decembrie este Ziua Anti-Realitatea, Ziua in care nu bate Vantu, ziua in care Vantu zice "Te uiti si castig", etc.
Eu stiu ca "hotzu striga hotzu" este cea mai buna "intrebare" pe care trebuie sa ti-o pui in campanii (mai ales daca ele sunt electorale) si, chiar daca este Vantu mogul rau sau nu, campania asta impotriva Realitatea nu a pornit de la niciun om de rand, ci, evident, de la concurenta.

De ce nu este ziua anti-Antena3? Si Voiculescu e mogul si de el zice lumea ca e mogul rau si Antena 3 e tot impotriva lui Basescu. Nu vi se pare deloc ciudat?
Pe mine ma intriga extraordinar cand vad, la fel ca in peluzele de pe stadioane, gloate de oameni, mai valorosi sau mai putini valorosi pentru mine, care se comporta exact ca turmele ciobanasilor si care cred ca primul acuzat este, obligatoriu, si singurul vinovat.
Astfel, trebuie sa intelegeti ca nu faceti altceva decat sa le faceti campanie gratuita "celorlalti", fie ca "ceilalti" sunt Antena 3, Realitatea, Geoana, Basescu, Steaua, Dinamo, etc., pentru care, in alta situatie, nu ati avea nici cel mai mic respect.