duminică, 30 ianuarie 2011

It's not about the money

A dat Makavelis pe twitter melodia asta si mi-a facut dimineata mai buna:) Eu am o viata perfecta si fara sa pun pret maxim pe bani! Sunt un lucru necesar, dar nu obligatoriu pentru implinire!



Versuri, via letssingit.com
Seems like everybody's got a price,
I wonder how they sleep at night..
When the sale comes first,
And the truth comes second,
Just stop, for a minute and
Smile!
Why is everybody so serious?!
Acting so damn mysterious,
You got your shades on your eyes.
And your heels so high
That you can't even have a good time.

[Pre-Chorus:]
Everybody look to their left, (yeah!)
Everybody look to their right! (ha!)
Can you feel that? (yeah!)
We'll pay them with love tonight...

[Chorus:]
It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance,
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

[Verse 2:]
(Listen, okay.)
We need to take it back in time,
When music made us all UNITE!
And it wasn't low blows, and video hoes,
Am I the only one gettin'... tired?
Why is everybody so obsessed?
Money can't buy us happiness.
Can we all slow down and enjoy right now?
Guaranteed we'll be feelin'
All right.

[Pre-Chorus:]
Everybody look to their left, (yeah!)
Everybody look to their right! (ha!)
Can you feel that, (yeah!)
We'll pay them with love tonight...

[Chorus:]
It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance,
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

[B.o.B]
Yeah, yeah.
Well, keep the price tag,
And take the cash back.
Just give me six streams and a half stack,
And you can keep the cars,
Leave me the garage.
And all I..
Yes all I need are keys and guitars.
And guess what, in 30 seconds I'm leaving to Mars!
Yes, we leaving across these undefeatable odds,
It's like this man, you can't put a price on the life.
We do this for the love so we fight and sacrifice every night,
So we ain't gonna stumble and fall never.
Waiting to see, a sign of defeat uh, uh!
So we gonna keep everyone moving their feet,
So bring back the beat, and everybody sing,
It's not about...

[Chorus: x2]
It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance,
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance!
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

[Jessie J -Outro]
Yeah yeah,
Oo-oooh.
Forget about the price tag.


Citeste mai mult...

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Cel mai bun prieten de-ai mei!

Nu stiu daca sunt cel mai bun prieten al cuiva si, sincer, nici nu conteaza asta, dar stiu sigur ca cel mai bun prieten de-ai mei sunt mai multi de-o data! Ii iubesc pe unii dintre prietenii mei in asa fel, incat deja ii consider familie.

De ce scriu asta!
Cand vorbesc despre ei, nominal, cu altcineva, ma refer la ei ca fiind "cel mai bun prieten de-ai mei" (in scris imi iese asta cu "de-ai mei", insa in vorbire sunt inca agramat, folosind expresia "de-al meu" ) si de fiecare data mi se pare ca, numindu-l pe unul dintre ei "cel mai bun", ii denigrez pe ceilalti, insa acum, scriind asta, am incercat sa explic de ce formula "cel mai bun prieten de-ai mei" este un superlativ pe care il impart, cu drag, ba nu!, cu dragoste, mai multor prieteni de-ai mei.

Deci, acestea fiind spuse, folosesc aceasta incheiere sa va transmit, voua, prietenii mei, dragostea mea si speranta ca ea se va dezvolta si ca vom ramane, vesnic, prieteni.

Citeste mai mult...

miercuri, 19 ianuarie 2011

Odihnă şi pace Sorin Dănilescu

M-am gândit de foarte multe ori la sinucidere! În adolescenţă, gândul "aş vrea să mor" era, uneori, mai comun decât vacanţele trimestriale. Gândul că mama va afla de notele proaste sau cel că fata pe care o idolatrizez nu mă place mă făceau să cred că viaţa nu-şi mai are rostul şi că, dacă visele mele din acel moment nu se împlinesc, nimic nu îmi mai poate aduce, vreodată, fericirea.

Crescând, am început să preţuiesc altfel lumea, emoţiile, iar valorile vieţii s-au schimbat, închizând vechile trăiri negative în nişte "capsule mici", aproape uitate, fără de care pot trăi fără a simţi vreo frustrare, la fel de fericit ca şi când ele nu ar exista sau, culmea, poate şi mai fericit, pentru că experienţele din trecut m-au ajutat să înfrunt cu brio noile provocări, pe care Universul mi le-a diversificat în fel şi chip.

Având în "bagaj" doar cele două paragrafe de mai sus, sunt convins ca eu nu voi face asta niciodată. Ştiu că soarele cel mai frumos iese întotdeauna din spatele celor mai negri nori, iar acest gând ar trebui să ne ţină puternici, încrezători şi entuziaşti în viitorul ce va să vină.

Nu ştiu ce motive a avut Sorin Dănilescu să facă acest pas, însa este, cu siguranţă, un gest nechibzuit. Un om atât de cerebral, atât de încordat, atât de sobru şi atât de profesionist nu avea voie să se lase prada emoţiilor. Nu avea dreptul la momente de slăbiciune. Nu el.

Îl regret sincer pe Sorin şi, pe această cale, transmit condoleante tuturor celor îndureraţi de dispariţia sa. Odihnească-se în pace.

Citeste mai mult...

luni, 17 ianuarie 2011

Bomboana newyorkeza de la 1907

Chiar daca nu este povestea mea, ci a unei prietene, Alexandra, trebuie sa va istorisesc urmatoarele:

Uitandu-se la emisiunea How it's made, acolo unde se vorbea despre automatele de bomboane, Alexandra a aflat ca celebrele masini dateaza din secolul 19, dar ca americanii le-au preluat si le-au facut cunoscute in secolul 20, mai precis in anul 1907 (am verificat si eu si informatiile se pupa), atunci cand, postandu-le pe peroanele metroului newyorkez (si asta inventat cu vreo 50 de ani in urma), oamenii le-au "imbratisat", transformandu-le intr-un brand, care, iata, rezista chiar si astazi, dupa mai bine de 100 de ani.
Nimic mega-extraordinar, am zice!

Totusi, originile nu i-au dat pace Alexandrei, iar cum anul 1907 este unul fatidic pentru istoria Romaniei (o alta revolutie romaneasca plecata de la unguri), a durat doar o secunda pana cand paralela dintre cele doua lumi i s-a creat in minte.



Deci:
In timp ce newyorkezul anului 1907, cu jobenul pe cap si cu bastonul la subrat, isi cumpara bomboane tutti frutti de la automatul din statia de metroul, romanul nostrul, de la moldovean pana la oltean, se batea cu furci si coase, imbracat in ie, itari si opinci, pentru a capata pamanturile inapoi de la "mogulii" momentului.



Stau si ma gandesc, acum, oare cum vor privi copiii nostri in urma peste 50 de ani! Oare diferenta li se va parea la fel de mare? Nu m-ar mira...

Citeste mai mult...

vineri, 14 ianuarie 2011

Tangled +/- rasul lui Piticu

Chiar daca l-am auzit in nenumarate randuri, nu ma pot obisnui cu rasul lui Piticu! Nu stiu de ce, insa reuseste sa ma scoata din orice stare de spirit. Chiar daca este extraordinar de amuzant, e la fel de deconcentrant:)
Totusi, cu putin noroc, la Tangled am aterizat in capatul celalalt al randului, de-acolo de unde am putut trai povestea exact asa cum imi doream sa o fac. Mi-am luat zambetul si entuziasmul de copil si am vazut, neasteptat, una dintre cele mai tari animatii de pana acum.

Pe langa multumirile speciale pe care vreau sa li le ofer lui Auras, care mi-a extras numele la concursul pentru biletul "dambogea", Corinei, care m-a invitat la film si lui Alex si Anei, care m-au condus acasa, le multumesc si Matildei, Anei, Andrei, Stefaniei, lui Andu, Dan, Adrian si Piticu, pentru o companie excelenta

In rest, va recomand cu drag filmul Tangled, musai la Afi si 3D!



Citeste mai mult...

marți, 11 ianuarie 2011

Blogul meu in 2011

Am primit o leapsa de la Andrei Cismaru, fiindca, altfel, probabil as mai fi amanat o perioada primul post pe 2011.

Chiar daca mi-am luat un domeniu, pe care, candva, am sa-l exploatez, nu am niciun plan cu el pentru 2011. La fel ca si pana acum, am de gand sa scriu fix cand si cum am chef, fara o nisa si fara un target. Blogurile sunt pentru bloggeri, iar eu nu ma simt unul sau, mai bine spus, nu blogger e cuvantul care as vrea sa ma reprezinte.
Daca la un moment dat voi avea nevoie sa-mi promovez imaginea, voi coordona un proiect mare sau voi gasi o nisa despre care sa scriu cu placere sau #cudrag, imi voi face, cu siguranta, si o strategie pentru dezvoltarea pozitiva a blogului

Cheers and a great 2011!

Citeste mai mult...