Petrecerea de ziua mea s-a... ameliorat!

Nu-mi place deloc sa scriu manat de emotii negative. Mi se pare ca, dupa ce ca sunt plin de energie negativa, scriind, "am grija" sa pastrez negativitatea aprinsa, pentru totdeanua.
Totusi, parca nu ma pot abtine! Simt ca ma infurii din ce in ce mai tare si trebuie sa refulez cumva, intr-un fel pasnic.

Niciodata nu mi-a placut ziua mea! De cand, dintre toti invitatii mei, undeva pe la 8 sau 9 ani, a venit doar un singur prieten, eternul meu Sorin, aniversarea mea mi se pare o povara, pe care de fiecare data o duc cu greu pana la data intamplarii (unii cunoscuti i-ar zice racket), dar care, surprinzator, ma umple de energie pozitiva de fiecare data dupa ce se intampla.

Acum doi ani am reusit sa-mi chem aproape toti prietenii apropiati la ziua mea de nastere! Au fost peste 40 de invitati, iar asta m-a facut sa driblez emotional gaura financiara in care tocmai picasem si sa imi multumesc ca sunt un prieten atat de bun.

Anul trecut, dezamagit ca nu reusesc sa stabilizez financiar (dupa vacanta de ski din Austria :)hehe), dar inca multumit ca in urma cu un an imi iesise atat de bine, n-am organizat nimic, insa prietenii mei mi-au aratat ca le sunt special si mi-au organizat o aniversare surpriza (nu de-aia fake, ci chiar de-aia de care am fost surprins), facandu-ma, cumva, sa ma simt prost ca ei imi sunt atat de buni prieteni, insa eu nu am reusit sa pun cateva milioane de-o parte.
(Vai cat de lung a fost intro-ul)

Acestea fiind scrise, trebuie sa vorbesc despre prietenii mei. Despre prietenii mei care ma anunta cu 2 luni inainte ca urmeaza ziua mea. Sunt doua grupuri!
Nu este vorba despre familia mea! Sora-mea imi spune de fiecare data ca asta cu "stransul din cur, ca sa faci party de ziua ta este o tampenie cretina", asa ca ea s-ar multumi sa ma vada si sa ma pupe de ziua mea. Nu este vorba nici de prietenii mei din copilarie! Ei s-ar multumi sa iau cate-o bere de la colt si sa ne strangem in brate din tot sufletul, dupa care sa ne barfim marile iubiri din copilarie. Nu este vorba nici despre prietenii alaturi de care mi-am facut cele mai frumoase vacante in strainatate. Ei se multumesc sa bea un rand, chiar si in lipsa mea, la ora 12, in clubul in care sunt atunci.

Este vorba despre grupurile alaturi de care ma simt bine cand vreau sa petrec. Cei din cartier si cei din alt cartier (lol). Probabil ca sentimentul este reciproc si ca si lor le face placere sa petreaca alaturi de mine si nu stiu de ce, dar ii apreciez tare pentru asta, insa am inceput simt presiune. Sa primesc semnale, mai in gluma mai in serios, ca trebuie sa imi pregatesc ziua de nastere din timp, ca sa iasa tare.
Totusi, cei mai buni prieteni ai mei din aceste doua grupuri sunt persoanele care mi-au tradat cel mai tare increderea in ultima perioada (Cel mai tare!), asa ca m-am hotarat sa nu mai fac nimic de ziua mea (aproape nimic), sa nu ma chinui deloc si sa nu ma gandesc nicio secunda sa ma imprumut sau sa vand ceasurile sau tablourile bunicii pentru ca nu sunt un prieten bun daca nu le dau de baut, asa cum ei n-au putut tine o promisiune.
Evident, asta nu inseamna ca sunt suparat pe cineva sau ca am de gand sa inchid obloanele, ci doar ca n-o sa fie nimic extraordinar. De-o bere se gaseste, nu! Ce e bun pentru prietenii mei cei mai vechi, e bun pentru oricine!

Gata, m-am calmat! Probabil ca ma incearca o noua depresie financiara :), dar care n-are cum sa fie mai tare decat bucuria de a sti ca oamenii adevarati imi sunt inca imprejur

P.S. Sper ca prietenii mei, din orice grup ar fi ei, sa inteleaga doar partea pozitiva din refularea mea!