marți, 27 octombrie 2009

Urâm ţiganii pentru că suntem o societate înapoiată!

La întrebarea "Ţi-ai putea imagina un preşedinte al României ţigan?" majoritatea colegilor/prietenilor mei a răspuns răspicat: "NU!", închizându-mi, astfel, orice eventuală continuare a discuţiilor. Cred că acelaşi ar fi fost rezultatul şi în America, dacă ar fi fost pusă întrebarea asta, despre un preşedinte de culoare, în urmă cu 20 de ani.
Acum 20 de ani, în America, ţiganii negrii erau cei care vindeau droguri, cei care care vindeau flori, cei care furau din buzunare şi, printre multe altele, cei care se drogau şi jucau barbut la toate colţurile din Ferentari Brooklyn.
Şi atunci, ca şi acum, cei care îi contestau cel mai tare pe negri erau "the rednecks" sau ţăranii înapoiaţi, cum s-ar numi la noi, pentru că oamenii ăia erau atât de incuiaţi încât nu-şi puteau imagina convieţuirea dintre cele două etnii.
După 20 de ani nu s-a schimbat mare lucru la nivelul mintal al respectivilor ţărani, dar comunitatea oamenilor de culoare a evoluat, o dată cu lumea care a înţeles că faptul că te-ai născut de o altă culoare nu trebuie să fie o povară pe care un om trebuie să o poarte cu frică toată viaţa.
Şi acum există negri care fac trafic de droguri, fură sau violează femei albe, dar în aceeaşi măsură, există negri care se simt, la fel ca restul omenirii, oameni egali, iar asta era pentru unii negri, la fel cum este acum pentru unii ţigani, visul suprem.
Am cunoscut de-a lungul timpului zeci sau chiar sute de ţigani şi chiar dacă i-am cunoscut la şcoală, la fotbal sau în alte situaţii oferite de anturaj, am învăţat multe lucruri de la ei şi mai ales despre ei. Ţiganii nu sunt diferiţi decât prin culoarea pielii şi poate, din cauza persecuţiei de care au avut parte de-a lungul timpului, prin faptul că sunt mult mai atenţi la ce se întâmplă în jurul lor şi cu o minte mult mai ascuţită.
Adrian Ciubotaru scria că nu a cunoscut decât ţigani de treabă, dar că ştie că există şi cealaltă latură a comunităţii rrome. Există amândouă cazurile, dar treaba pe care n-o înteleg unii oameni (vezi cazul andreei) e că bunătatea, răutatea, parşivenia şi toate lucrurile bune sau rele există în toţi oamenii, ele fiind activate de societatea în care trăim.
Faptul că bunicile voastre vă spuneau că vă dau la ţigani sau că au venit ţiganii şi v-au furat câinele (care de fapt murise otrăvit tot de vecinii români) v-a creat o ură automată. Faptul că nu aţi avut o copilărie liberă ca a lor vă face să fiţi invidioşi că viaţa lor e mai frumoasă sau mai lipsită de griji, culmea, fără să vă daţi seama că toate răutăţile voastre sunt, deja, automatisme.

Frustrările vă fac să fiţi rasişti! Hoţii sunt hoţi, criminalii sunt criminali, teroriştii sunt terorişti... si sunt răi! Ţiganii, Ungurii, Arabii şi Românii sunt mai întâi oameni, cu aceleaşi drepturi ca şi voi. Trataţi-i ca atare!

Citeste mai mult...

Morometzii - Apel La Mase

Morometzii chiar ca si-au pierdut mintile. Intr-o formula seaca, fara Raku si cu versuri care amintesc de ce canta Caddy in 2000, 1Q face apel la mase. Slabuta melodie, slabutze versuri.


Citeste mai mult...

duminică, 25 octombrie 2009

5 Motive pentru care ar trebui să vă mutaţi înapoi la ţară!

După o analiză îndelungată mi-am dat seama că vă plângeţi prea mult, iar alegerea cea mai bună ar fi să vă mutaţi înapoi la ţară. E spre binele vostru! Hai să stabilim de ce:

1. Câinii vagabonzi.
Când i-a făcut Băsescu săpun l-aţi înjurat. Când n-au mai fost, l-ati votat. Astfel, îl dăm jos pe Băsescu şi voi plecaţi înapoi la ţară. E ca şi când Băsescu nu s-ar fi întâmplat, iar în jurul vostru nu vor mai fi câini vagabonzi, pentru că îi cunoaşteţi deja pe toţi cei 5 din sat care au voie afară din curte.

2. Traficul.
Pe drumurile rurale nu prea circulă autoturisme, aşa că cea mai mare problemă va fi când două căruţe vor face liniuţe. Cum cred că şi asta se întâmplă rar, n-o să vă blocaţi niciodată în intersecţie. E ideal!


3. Poluarea.
Cerul îmbibat de fumul uzinelor de la periferie, de mirosul noxelor auto sau de fumul ţigărilor consumate pe stradă pot fi evitate. Când veţi râni la vaci sau porci veţi trăi cele mai naturale mirosuri existente. Pun pariu ca stiţi mirosul pe dinafară şi că exact în momentul ăsta adulmecaţi aerul din jur, încercând să vă amintiţi de mirosul de acasă.

4. Cocalarii.
Ah! Cum dracu s-or fi strâns toţi în Bucureşti? Fix în jurul vostru! Nu vă încearcă un oftat melancolic atunci când vă amintiţi de căminul cultural din centrul satului, acolo unde toată lumea ascultă numai muzică clasică? Ce drăguţ ar fi să traiti fiecare w-end acolo din nou! Nu?
Chiar mă-ntreb şi eu uneori! De unde or fi venit atâţia ţărani cocalari?

5. Pitzipoancele.
Nenorocitele dracului! La astea chiar vă înţeleg! Nu ştiu cum poate un om suporta aşa ceva! Peste tot unde te duci, fie că e vorba de cafenea, bar sau club, numai craci lungi, ditamai tocurile, mega buze, ţâţe mari, funduri bombate acoperite cu piele şi lycra. Sigur e mai bine înapoi la voi. Pe bancă, la ea la poartă! Acolo simţi erotismul adevărat! Puloverul croşetat chiar de ea, care te goldeşte excitant şi unghiile ei, oh! Unghiile ei. Mmmm... yummy.

Concluzia mea e că în loc să vă plângeţi atât de mult despre cât de urât este Bucureştiul, mai bine gândiţi-vă cum să faceţi să-l acceptaţi ca fiind actuala voastră casă, pentru că asta este! Faptul că vă plângeţi fără să faceţi nimic pentru a schimba situaţia trădează doar frustrări.

Citeste mai mult...

vineri, 23 octombrie 2009

Vă daţi bătuţi înainte ca jocul să înceapă!

Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a s-a scris pe hotcity, dar doar din punctul de vedere al modului de viaţă, nu din direcţia emigrării.

That's not the point! După ce am făcut mizerie, fie că e vorba de noi, de prietenii noştri sau de părinţii noştri, nu e normal să plecăm în altă parte, să emigrăm şi să lăsăm jegul în spatele nostru, doar pentru că noi putem pleca. Tocmai acum, când a început să ne jeneze jegul creat, acum ar trebui să strângem rândurile, să facem revoluţii, să creăm mişcări, să nu ne fie ruşine de ceea ce suntem. Aşa se întâmplă lucrurile mari...

In loc să ne folosim de numele pe care îl avem doar ca să arătăm că avem exclusivităţi, mai bine ne-am folosi puterea de convingere a maselor pentru a face lucruri bune, pentru a da de pământ cu cei care umplu de noroi numele şi imaginea ţării ăsteia.
Aşa cum acum 25 de ani nimeni nu credea că va mai scăpa vreodată de cozile de la carne, lapte sau pâine, aşa şi acum soluţia stă în mâinile noastre.

Tot ce trebuie să facem este să trăim în prezent şi să luăm situaţia aşa cum ne este oferită. Unii au avut ambiţia necesară şi au realizat minuni.

Citeste mai mult...

Ştrengăreşte!

Mă încearcă un zâmbet când mă gândesc la cum alergam 30 de insi, ca bezmeticii, în "Pasul Ştrengarului", aruncându-ne mâinile spre tavanul sălii de sport.
"Unu, Doi, Trei, Patru, Cinci, Sase, Sapte, Opt.. ŞI! Un, Doi, Trei, Patru, Cinci, Sase, Sapte, Opt", ţipa profa' de sport din şcoala generală (în liceu nu-mi amintesc să mă fi dus la vreo oră de sport).
Pasul ştrengarului a modelat multe caractere. Nu era aşa de greu ca Mersul Piticului şi nici atât de serios precum Mersul Uriaşului, aşa că cine practica, era cu zâmbetul pe buze când dădea de exerciţiul ăsta.
Ce denumire tare:) "Pasul Ştrengarului!" :))

Citeste mai mult...

miercuri, 21 octombrie 2009

Evolutie!

xxxxx: http://www.imdb.com/title/tt1179904/ cel mai grav film horror
Alex: am mai vb o data despre el
xxxxx: ia pula
Alex: uneori ma depaseste nivelul tau de dialogare
xxxxx: nu fa pe desteptul cu mine
Alex: pai atat stii sa zici?
Alex: ia pula
Alex: pula mea..
Alex: suge-o
Alex: .. slbz..
xxxxx: stiu mai mult
Alex: pai de ce nu pui in practica?
xxxxx: hai sictir
Alex: ok :)
xxxxx: a iesit spread bine
xxxxx: cu sunet bun

Citeste mai mult...

luni, 19 octombrie 2009

Interjectia Dexterului frustrat!

Mi-am luat o pizza de vizavi' şi, în drum spre casă, m-am întâlnit cu un vecin.
El: Ce pizza e asta! Ia! Arată-mi! Să văd şi eu cum e.
Îi zic că e prosciuto e funghi, deschid cutia şi, aşteptându-mă să zică ceva simpatic, mă surprinde cu interjecţia tipică Dexterului frustrat: "yuuuhh", zice vecinul, amintindu-mi de cei 2 (ca sa nu zic 3) colegi de serviciu care au în repertoriu replica tocmai pomenită.

Nu mă irită că fac asta, dar mi se pare de prost gust. Dacă tot mă deranjezi pentru că te freacă ce mâncare, dulciuri sau cine ştie ce alte minunăţii mi-am luat, măcar ai bunul simţ si nu te comporta ca şi când tocmai ai picat dintr-un sat, de la 100 de km de cel mai apropiat oraş şi e prima dată când te întâlneşti cu civilizaţia.

Şi da! M-am hotărât să mănânc din nou de la Trattoria Verdi, chiar dacă au fost nesimţiţi, iar astă seară acelaşi nene a fost drăguţ şi mi-a explicat cum să fac să cobităm fericiţi

Citeste mai mult...

duminică, 18 octombrie 2009

Dragi tineri! Imbatraniti!

Ma minunez in fiecare zi cand vad ce spun cei de 25-35 de ani despre generatiile de dupa ei, despre jucariile, povestile sau despre activitatile lor. Fiecare are impresia ca a avut cea mai frumoasa copilarie din lume si ca nimic nu poate depasi jocurile, povestile sau prieteniile pe care le-au avut in adolescenta.
Concluzia mea e ca voi, cei care criticati continuu generatiile urmatoare, incepeti sa imbatraniti si, pe langa asta, sunteti prea subiectivi.
Imi amintiti de generatiile dinaintea noastra, care ne spuneau "pe vremea mea...", iar asta nu e rau! Nu zice nimeni ca activitatile, povestile, jocurile si restul chestiilor "de pe vremea voastra" nu erau tari, dar sunt convins ca, asa cum generatiile mai mari va spuneau voua ca tevile de cornete va sunt nocive sau ca, pentru fete, pupatul cu toti baietii din cartier la o singura seara de "adevar sau provocare" este periculos (sau cine stie ce alta critica enervanta), exact asa sunt si pentru cei mai mici sfaturile voastre: de neinteles.
Asa cum noua ni se parea fun sa stam uzi fleasca umpland baloane cu apa, sa ne taiem limbile facand cornete sau sa ne screpezim dintii mancand corcoduse, asa li se pare lor fun sa creasca un personaj in second life sau sa socializeze pe hi5, netlog sau cine stie ce alte siteuri care poate voua vi se par chicioase.
Asa cum scriam, pe larg, acum ceva vreme, eu cred ca generatia 90's este un tip de generatie care, dupa zeci de ani, a reusit sa iasa din carapace si sa faca cu public ceea ce-i place: sa stea toata ziua la calculator, sa citeasca in grupuri, in parc sau sa organizeze #geekmeets prin toate orasele.
Veti vedea! Peste alti 10 ani vor circula powerpointuri (sau ce alta varianta inovativa se va fi inventat) despre copilaria lor, exact asa cum le vedeti pe cele care viralizeaza acum despre copilaria voastra.
Fiti dragoste! Da exact asa: Fiti dragoste! Aratati-le ca le sustineti activitatile si invatati-i sa se bucure ca pot face ceea ce le place public! In loc de dispret veti invata sa va bucurati alaturi de ei... hopefully!

Citeste mai mult...

vineri, 16 octombrie 2009

France Telecom are locuri libere!

Incă un angajat France Telecom a decis să se sinucidă, scrie ştirile protv. Şi mai nasol e că a ales s-o facă în timp ce era în concediu... medical, ce-i drept.
Eu nu-i mai înţeleg pe ăştia de-acolo. Adică, de fapt, au o singură scuză: şi-o caută! Altfel nu înţeleg!
În jurul tău se omoară 20+ de oameni într-un an jumate, iar tu, ştiind pesemne că nu ai nicio autoritate asupra minţii tale, tragi în continuare, ca berbecu', întinzându-ţi nervii şi limitele la maxim.


Oare nu-i mai bine ca acum, exact când totul e relativ în piaţa muncii, să stai liniştit în banca ta, să mergi cu a 2-a, calm, până treci de vâltoare? Cine ştie de unde sare peştele! Vorba aia: E criză, mai dau aştia afară doi-trei zăpăciţi, se mai sinucid alţi 2-3! E cea mai scurtă cale către succes... la France Telecom, zic!
Dacă ştiam franceză aplicam şi eu la ei. Cred ca e tare acolo cu atâţia oameni sensibili psihic! M-aş împrieteni cu toţi şi aş lua bani împrumut de la toată lumea! Aş ieşi pe profit chiar dacă nu i-aş investi în altceva. Până la sfârşitul crizei ar rămâne doar câţiva care ar mai avea gură să ceară înapoi.

Citeste mai mult...

joi, 15 octombrie 2009

Si pentru ca userul - Nu se dezabona - Au mai trimis un elefant!

Doua newslettere pe zi e prea mult! Chiar mi se pare hartuiala! Daca mi-ar placea foarte tare respectivul site nu as fi abonat la newsletter, ci as intra in fiecare zi, de cate ori am chef, din proprie initiativa sau l-as avea in reader, ca sa fiu permanent actualizat.
Totusi, daca un site nu-mi place foarte tare, atunci ma abonez la newsletter si, daca-mi place vreunul dintre subiectele pe care mi le afiseaza in mail, intru!
In conditiile astea, din moment ce, clar, nu este vorba de un site care-mi place mult, de ce as vrea ca el sa ma frece de doua sau mai multe ori pe zi? Mai sunt abonat si la Newsletterele altor siteuri, iar ele nu fac asa. Nu e logic ca la un moment dat o sa ma dezabonez?

Citeste mai mult...

luni, 5 octombrie 2009

Tragic

W-endul ăsta am fost romantici! Am văzut The Proposal, My life in ruins şi The ugly truth. "Too much!", ar spune unii. Mie mi s-au părut draguţe tare.
Ideea e că în cele mai importante filme de dragoste ale momentului, care, teoretic, ar trebui să reflecte prezentul, femeile nu au mai făcut sex de cam un an! Destul de tragic, zic...
Mai grav e că, nu ştiu în ce măsură, filmele astea chiar reflectă prezentul, pentru că eu ştiu cel puţin două fete deştepte, frumoase şi cuminţele, care nu au mai interacţionat sexual de mai mult de un an şi sunt convins că nu sunt singurele! Destul de tragic, zic...
Totuşi, cel mai grav mi se pare că ele merg din rău în mai rău. Din discuţii amicale am înteles că lor le e frică de faptul că a trecut prea mult timp şi va ieşi rău de tot, dar nu-şi dau seama că, pe măsură ce situaţia va avansa în timp, cu atât le va fi mai greu să treacă peste bariera asta de frică! Destul de tragic, zic...

Citeste mai mult...

vineri, 2 octombrie 2009

Pildă

(Primită pe mail)
Un tip de pe langa Round Lake, Sask. ( Canada ) a văzut jucând, într-un mod straniu,pe oglinda lacului ceva ca o minge si s-a dus să vadă ce e.

Când a ajuns acolo, s-a dovedit că de fapt era un somn care evident că incercase să înghită o minge de baschet, dar aceasta i-a rămas înţepenită in gură
!!

Somnul era obosit mort de atâtea încercări de a se scufunda, dar mereu mingea îl aducea la suprafaţă.


Tipul a incercat de multe ori să-i scoată mingea dar nu reuşea. Până la urmă a pus-o pe nevastă-sa să taie mingea, care s-a desumflat, eliberând
astfel calicul somn.

Probabil n-ai crede daca nu ai vedea pozele urmatoare ...












Morala: Nu muşca mai mult decât poţi înghiţi…nu te vei mai putea da la fund după aceea….

Citeste mai mult...

joi, 1 octombrie 2009

Some people...

Long time ago - Eu: Esti frumoasa in poza asta - Ea: multumesc
Not so long time ago - Eu: Esti frumoasa in poza asta - Ea: multumesc
A few days ago - Eu: Esti frumoasa in poza asta - Ea: multumesc
Today : Nu esti draguta in poza asta - Ea: nu te mai uita daca nu-ti place. Pa si la revedere!

Si mi-a dat ignore:)

Ciudat e ca ieri am patit acelasi lucru (deci se poate sa am eu o problema) la Trattoria Verdi, Mendeleev.

1 Month ago - Eu: Foarte buna mancarea, o sa revin - Ei: Multumim, va mai asteptam
2 weeks ago - Eu: O sa mananc la fiecare pranz de la voi - Ei: Multumim, va asteptam
Yesterday - Eu: Stiti? Mancarea nu e niciodata gata la timp - Ei: Daca nu va place nu mai veniti!

Citeste mai mult...