vineri, 28 mai 2010

Suntem dependenti de propriile generatii!

Bag de seama ca fiecare om este adanc atasat generatiei sale. Muzicii cu care a crescut, filmelor pe care le-a vazut, hainelor pe care le-a purtat, ba chiar a persoanelor pe care le-a iubit. Niciunul nu vrea sa accepte, totusi, ca ceea ce lui ii place a fost detestat, ba chiar renegat de generatiile predecesoare.

Astfel, bunica-mii nu i-a placut niciodata Beatles, mamei nu i-a placut niciodata Nirvana, iar mie, probabil, ar trebui sa nu-mi placa Tokio Hotel, ceea ce se si intampla, dar asta nu ma face sa spun ca trupa asta e una proasta, pentru ca afirmatia mea nu ar face nimic altceva decat sa ma bage in aceasi oala cu cei pe care ii dispretuiesc atat de tare.

Tot textul meu a plecat de la un tweet al lui @tudorg, redat de "n" alte persoane, care, dupa parerea mea, sunt urmatorii batrani care vor spune "Pe vremea meaa...!", fara sa-si aminteasca macar o clipa cat de mult au urat, la timpul lor, aceasta replica. (am mai dezbatut o data subiectul)
Nu spune nimeni ca Jean Constantin, Stefan Iordache sau Gheorghe Dinica (pe care ii regret, sincer, din tot sufletul) nu au fost buni. Au fost, poate, cei mai buni, dar nu pentru eternitate. Vin generatii noi, care nu se vor mai hrani cu romante si spectacole la teatrul de vara si care vor intelege altceva prin talent. Asa cum noi, la randul nostru, am creat noile noastre genuri, fie ca a fost vorba de imbracaminte, muzica, film sau, cine stie, poate sculptura, si generatiile urmatoare vor simti nevoia de revolutii si, chiar daca nu toate vor fi de succes, asta e singurul drum catre evolutie.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mi se pare ca nu prindem esentialul!

Citeste mai mult...

miercuri, 26 mai 2010

3 da' bune! Serialele mele preferate!

Am fost placut surprins cand am vazut ca Toma imi paseaza o leapsa. Nu sunt obisnuit sa scriu la cerere (pe blog), dar de data asta parca mi-a centrat la fix. De mult ma gandeam sa scriu despre serialele pe care le urmaresc sau pe care le-am urmarit, insa gandul ca subiectul a fost, este si va fi abordat de toata lumea m-a facut sa sar peste.

Astfel, pe langa Sclava Isaura, Santa Barbara si Inima salbatica, filme care sunt "piatra de temelie" ale culturii mele serialicistice, o sa scriu, pe scurt despre cele trei seriale care mi-au dat dependenta, dar si cel de-al 4-lea, dar pe care inca nu mi-am luat inima-n dinti sa-l descarc.

Cel mai light dintre ele, dar doar pentru ca are doar 28 de episoade, este The Tudors, povestea la care am ajuns din intamplare, fara sa-mi fie recomandat de prieteni, internet sau tv.
Conjunctura a facut ca filmul August Rush sa mi se para minunat, iar The other Boleyn girl sa-mi trezeasca un interes special pentru viata lui Henric al VIII-lea, iar astfel, dintr-una-ntr-alta, am ajuns sa aflu ca Jonathan Rhys Meyers este actorul principal in The Tudors, chiar viata regelui.
Dupa primul episod eram deja bine "agatat" de farmecul actiunii, dragostea, gelozia, ura si invidia fiind ingrediente nemaipomenite pentru crearea suspansului de la finalul fiecarui episod. Am vazut primele doua serii (adica 20 de ep.) in numai 3 zile, iar cand a aparut a 3-a serie m-am abtinut eroic timp de 8 saptamani, pentru a-l vedea pe tot, "pe nerasuflate".
Astept cu nerabdare aparitia sezonului 4, in iunie!

Chiar daca mi se pare ca scenaristii au luat-o pe ulei de cand cu greva de la Hollywood, Lost este in continuare un serial pe care-l urmaresc cu placere, dar, trebuie sa recunosc, nu cu acelasi interes ca la inceput. Drept dovada, inca nu am ajuns la zi cu ultima serie.
Am inceput sa ma uit la Lost in iarna lui 2008. Internetul vuia cu Sawyer si Jack, iar eu, din varii motive, aveam o gramada de timp liber, asa ca l-am vazut din plapuma, pe sistemul "femeie deprimata", printre ambalaje goale de pizza, ciocolata si scrumiere pline, dar in acelasi ritm nebun, maratonistic.
Pentru cei care nu s-au apucat inca de el il recomand cu mare placere, pentru ca este aproape imposibil sa nu se regaseasca in actiunea filmului sau in caracterul vreunuia dintre personaje.

Prison Break este de departe cel mai tare film-serial pe care l-am vazut pana acum! Fiecare scena, fiecare modificare a actiunii si fiecare nou personaj iti cresc volumul de adrenalina si te fac sa te gandesti, involuntar, "Cum poate avea cineva atatea idei bune?"! Te enervezi cand ceva nu le merge bine si te agiti pentru a nu afla nimic de pe internet inaintea unui episod nou! Prison Break devine parte a vietii tale, oricat de tare ai incerca sa n-o faca. Da dependenta de la primul episod si, orice s-ar intampla extra (asta inseamna viata ta, de om normal), nu te poti tine departe de el. Michael, Lincoln, T-Bag, Sucre, Sara sau Bellik sunt doar cele mai importante dintre numele pe care le vei stii pe dinafara.

Bonus!
Urmatorul serial de care vreau sa ma apuc este Roma! Toata lumea spune ca e demential, iar eu sunt convins de asta, insa nu stiu cum as putea sa-mi mai fac timp pentru el. Nu sunt genul care sa vada un episod pe zi, iar gandul ca voi pierde iar cate 2-3 ore pe care nu le am la un film ma sperie fantastic!

Pentru ca sunt mai mult twitter decat blogger, le voi pasa leapsa ultimelor persoane care mi-au dat reply! Asadar: Mache, Aiurea si Diana Stoleru

Citeste mai mult...

duminică, 23 mai 2010

Multi #OameniBuni la #FotbalTweetMeet

Din nou weekend, din nou #fotbaltweetmeet, din nou voie buna, din nou oameni minunati si din nou echipa #OameniBuni.
Din nou am avut o echipa plina de energie pozitiva si ambitie, in care @MariusikNet a fost mai altruist decat de obicei, @trimbulindu a alergat asa cum trebuie dupa adversari, @JustF0rFun a demonstrat ca se poate apuca linistit de maraton sau gimnastica, iar @PoKniTu, dupa un lung repaus (spune el), a avut cateva sclipiri care ne-au ajutat sa ne adjudecam Cupa FotbalAmator.ro

Echipa #Nebarbieritii, condusa de @adrianciubotaru, si-a respectat blazonul de "bete-n roate" si ne-a incurcat din nou, inca din primul meci, doar sortii pastrand rezultatul egal la final, un egal smuls in ultimele secunde, dar un egal a actionat ca un arc pentru elanul #OameniBuni, echipa castigand toate meciurile urmatoare.

Cu doar doua meciuri inainte de final s-a disputat si "finala" competitiei, #oamenibuni intalnind-o pe ocupanta primului loc pana la acel moment, echipa condusa de @Lucian_Marin, "Let's Do It Romania", dar echipa noastra "si-a dorit mai mult victoria". Totusi, in poza de final dupa cum se vede mai jos, le-am oferit si lor o parte din trofeu.

Astfel, le multumesc coechipierilor mei, @Mariusiknet @trimbulindu @justf0rfun si @PoKniTu, capitanilor adversi @VladBalan, @BobbyVoicuRo, @LaurStrike, @Lucian_Marin, @AdrianCiubotaru, @TomaNicolau si @Bogdan_Marin si echipelor lor pentru competitivitate, dar in primul rand organizatorilor evenimentului, SportMeet.ro si FotbalAmator.ro



Citeste mai mult...

joi, 13 mai 2010

Curajul de a fi fericit - Un meci de paintball

Vai cat de tare a fost astazi la paintball (multumim http://www.bule.ro/ pentru invitatie)! De mult nu m-am mai tavalit prin buruieni cu atata entuziasm. Am experimentat sentimentul ala de "nu-mi pasa daca murdaresc hainele, ca are cine sa le spele", pe care nu l-am mai trait de foarte multi ani.

E minunat sa uiti de robotul in care te-a transformat mintea ta si sa dai frau liber fiintei tale. Sa ai incredere in instinct si sa realizezi ca fericirea vine, intr-adevar, dinauntrul fiecaruia si poate fi descoperita facand orice, atat timp cat acel orice este facut creand, dand frau liber celui care esti cu adevarat, acel sine uitat in strafundul sufletului tau, pe care crezi, incorect, ca l-ai transformat in ceea ce esti astazi.

Astazi, la paintball (de fapt dupa, ca doar nu sunt Dalai Lama sa fac research spiritual non stop), mi-am confirmat ca a fi curajos nu este deloc ceva special si mai ales ca tot ce ne tine departe de curaj este frica de a renunta la rutina. Curajul este nimic altceva decat schimbarea robotului in fiinta, actionarea dupa instinct, ingrijit, dar niciodata nereactionarea. Ireactia este aliatul cel mai de nadejde al robotului uman, ireactia este frica, deci opusul curajului.

Totusi, pentru a ajunge un fricos ca mine sa ajunga sa scrie despre curaj a fost nevoie de coechipieri de incredere: Lucian, Valentin, Auras, David, Cezar sau Pandutzu (+ altii pe care nu-i regasesc in memorie la ora asta), carora vreau sa le multumesc pentru spiritul de echipa.

Citeste mai mult...

luni, 10 mai 2010

Weekend - 09 mai 2010 - #fotbaltweetmeet

Inca o data a meritat din plin sa ma intalnesc cu oamenii astia plini de energie pozitiva. Believe it or not, e un tip care a venit tocmai de la Brasov sa joace cu noi!






Citeste mai mult...

joi, 6 mai 2010

Pilda desfranarii :)

Mult Stimate Invăţător, vă rog explicaţi-mi :
- Dacă un bărbat se culcă cu mai multe femei, el este văzut ca un gigolo sau ca un fustangiu.
- Dar, dacă o femeie se culcă cu mai mulţi bărbaţi, ea este vazută ca o prostituată, sau ca o femeie uşoară.
- Nu este nedrept ?

Dalai Lama ascultă foarte atent şi dă ca răspuns această perlă de înţelepciune milenară:

"Iată fiica mea, gândeşte în următorul fel: dacă o cheie deschide mai multe lacăte, ea este o cheie specială, ceva optim de avut. In schimb, un lacăt care este deschis de mai multe chei diferite, ... este ceva foarte prost de avut".

Citeste mai mult...