Curajul de a fi fericit - Un meci de paintball

Vai cat de tare a fost astazi la paintball (multumim http://www.bule.ro/ pentru invitatie)! De mult nu m-am mai tavalit prin buruieni cu atata entuziasm. Am experimentat sentimentul ala de "nu-mi pasa daca murdaresc hainele, ca are cine sa le spele", pe care nu l-am mai trait de foarte multi ani.

E minunat sa uiti de robotul in care te-a transformat mintea ta si sa dai frau liber fiintei tale. Sa ai incredere in instinct si sa realizezi ca fericirea vine, intr-adevar, dinauntrul fiecaruia si poate fi descoperita facand orice, atat timp cat acel orice este facut creand, dand frau liber celui care esti cu adevarat, acel sine uitat in strafundul sufletului tau, pe care crezi, incorect, ca l-ai transformat in ceea ce esti astazi.

Astazi, la paintball (de fapt dupa, ca doar nu sunt Dalai Lama sa fac research spiritual non stop), mi-am confirmat ca a fi curajos nu este deloc ceva special si mai ales ca tot ce ne tine departe de curaj este frica de a renunta la rutina. Curajul este nimic altceva decat schimbarea robotului in fiinta, actionarea dupa instinct, ingrijit, dar niciodata nereactionarea. Ireactia este aliatul cel mai de nadejde al robotului uman, ireactia este frica, deci opusul curajului.

Totusi, pentru a ajunge un fricos ca mine sa ajunga sa scrie despre curaj a fost nevoie de coechipieri de incredere: Lucian, Valentin, Auras, David, Cezar sau Pandutzu (+ altii pe care nu-i regasesc in memorie la ora asta), carora vreau sa le multumesc pentru spiritul de echipa.