Suntem dependenti de propriile generatii!

Bag de seama ca fiecare om este adanc atasat generatiei sale. Muzicii cu care a crescut, filmelor pe care le-a vazut, hainelor pe care le-a purtat, ba chiar a persoanelor pe care le-a iubit. Niciunul nu vrea sa accepte, totusi, ca ceea ce lui ii place a fost detestat, ba chiar renegat de generatiile predecesoare.

Astfel, bunica-mii nu i-a placut niciodata Beatles, mamei nu i-a placut niciodata Nirvana, iar mie, probabil, ar trebui sa nu-mi placa Tokio Hotel, ceea ce se si intampla, dar asta nu ma face sa spun ca trupa asta e una proasta, pentru ca afirmatia mea nu ar face nimic altceva decat sa ma bage in aceasi oala cu cei pe care ii dispretuiesc atat de tare.

Tot textul meu a plecat de la un tweet al lui @tudorg, redat de "n" alte persoane, care, dupa parerea mea, sunt urmatorii batrani care vor spune "Pe vremea meaa...!", fara sa-si aminteasca macar o clipa cat de mult au urat, la timpul lor, aceasta replica. (am mai dezbatut o data subiectul)
Nu spune nimeni ca Jean Constantin, Stefan Iordache sau Gheorghe Dinica (pe care ii regret, sincer, din tot sufletul) nu au fost buni. Au fost, poate, cei mai buni, dar nu pentru eternitate. Vin generatii noi, care nu se vor mai hrani cu romante si spectacole la teatrul de vara si care vor intelege altceva prin talent. Asa cum noi, la randul nostru, am creat noile noastre genuri, fie ca a fost vorba de imbracaminte, muzica, film sau, cine stie, poate sculptura, si generatiile urmatoare vor simti nevoia de revolutii si, chiar daca nu toate vor fi de succes, asta e singurul drum catre evolutie.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mi se pare ca nu prindem esentialul!