"Madona a fost naspa!" Voi sunteti niste vite!

Nu va sufar! De ce ati dat de la 1-8 milioane pe un bilet la Madonna, daca nu sunteti fani? E logic sa vi se para ca nu merita banii. De fapt, e logic sa nu va placa si daca ati fost pe baza de invitatii. Daca nu iti place in general, n-o sa-ti placa nici la concert. It's just that simple!

Eu nu sunt fan, deci nu m-am dus. Imi plac melodiile ei, dar mi se pare ca orice suma mai mare de 100 de lei este prea mult. Totusi, am auzit de la unii prieteni ca a meritat fiecare cent, in timp ce altii inca regreta timpul pierdut si banii cheltuiti.

Ca sa pot compara, am zis ca, in locul concertului Madonnei, as fi avut posibilitatea de a merge la un meci al Barcelonei, echipa al carei fan sunt. Preturile sunt cam la fel, in functie de locul ocupat pe stadion. Poate chiar un pic mai scumpe la catalani.
Dupa o scurta analiza am ajuns la concluzia ca as fi fericit doar daca i-as vedea, chiar daca echipa nu ar straluci, asa cum o face de obicei, chiar daca vedetele nu ar aduce nicio faza noua si chiar daca as inhala fum de la torte, asa cum fanii Madonnei au suferit din cauza prafului. Nici nu m-ar interesa sa joace bine. Pur si simplu ar fi o experienta inedita.

Astfel, analizand, am ajuns la concluzia ca, din cei 60-70 de mii de insi care au fost la concert, o mare parte ar trebui sa se auto-analizeze si sa-si dea seama cat de indobitociti sunt de societatea in care traiesc si cat de mult ii influenteaza instinctul de turma. "Moaama! Toata lumea se duce la Madonna! Ma duc si io!"

Pe de alta parte, sunt convins ca daca Michael ar fi venit in concert, inainte sa moara, la sfarsit de cariera, ar fi avut parte de acelasi gen de critica, pentru ca, in ciuda faptului ca toata Romania l-a plans, nici la el nu s-ar fi gasit 100.000 de fani care sa-i cunoasca de la cap la coada versurile si sa simta fericire doar prin faptul ca "regele" (asa cum a Madonna este regina) este atat de aproape de ei.

De sezon!

"Tanar, simpatic, inteligent, dar un pic timid, vreau sa merg cu o fata in vacanta la greci!". Cam asa suna mesajul pe care mi l-a transmis ieri, intr-o discutie, un prieten de-al meu.

La 23 de ani tipul este proaspat despartit de prietena si vrea neaparat sa plece in Grecia in vacanta, dar n-are cu cine. Nu pentru ca nu ar cunoaste fete care sa-i placa, ci pentru ca este mai timid sau pur si simplu i se pare de prost gust sa ii zica unei tipe "am niste bani, plec in Grecia, vii cu mine?", de teama ca fetei i s-ar parea, clar, o invitatie in pat.

Povestind cu el pe marginea subiectului, m-am gandit cat de ciudata e siguatia. Va dati seama cate fete ar vrea sa vada Grecia si cati barbati pot vedea Grecia dar n-au cu cine (si invers)?

That's just the way it is!

Femei vs Barbati

Am scris "femei si barbati" in loc de "fete si baieti" pentru ca aceasta gandire vicleana o aplica numai cei care vor sa fie vicleni, care vor sa pacaleasca sistemul.
Nu v-ati intrebat niciodata de ce sunt mult mai fericite cuplurile in care el este dintr-un oras, iar ea a venit in acel oras si s-au stabilit acolo? Nu v-ati intrebat de ce sunt mai multe femei decat barbati care aleg sa plece in alt oras sa studieze decat in orasul natal?
Eu m-am intrebat. Destul de des chiar, iar acum am sunt de parere ca am gasit motivul. Ma rog, unul dintre ele.

Femeile, la ele in oras, la ele in cartier, in anturajul lor, au, de regula, 2-3 relatii in trecut despre care stie toata lumea si pe care ele le regreta cel mai mult. De regula, atunci cand un barbat cunoaste o fata, iar relatia se desfasoara in anturajul ei, el afla o gramada de lucruri care il pun pe ganduri. Cert e ca ar fi ideal ca anturajul ei sa nu existe iar barbatul sa nu fie pus in situatia de a intra ca un invingator pe teritoriul altor barbati, despre care nu stie daca au vreo implicare in viata ei sau daca au avut si care este posibil sa se simta amenintati.

Astfel, o femeie dintr-un alt oras nu prezinta niciun trecut negativ, decat daca barbatul vrea neaparat sa caute nod in papura, iar barbatul care se stabileste "langa batatura" se simte mult mai in siguranta, stare pe care i-o transmite si consoartei.
De asemenea, mai stim ca femeile se simt foarte bine cand invadeaza spatiul altor femei si ca se simt si mai bine atunci cand sunt invidiate.

Asa cum e normal, cazurile de fata se exclud. Nu la voi e asa, ci la restul...

Vdfn Costumer Care sucks!

Sunt client Vodafone dintotdeauna! Am folosit Orange doar atunci cand am primit de la serviciu, insa n-am renuntat niciodata la Connex, chiar daca a fost vorba de abonamentul cent 500 sau de cartele obisnuite.

Ma rog... chiar daca am fost in nenumarate randuri nemultumit de serviciile lor sau de ignoranta angajatilor, m-am simtit comod cu ei si m-am gandit ca si la concurenta exista probleme si ca n-ar fi o alegere corecta sa renunt la colaborare.

Ieri, la mai mult de 10 ani de cand sunt client Connex, m-au enervat rau! Stiu ce inseamna costumer support si stiu cat de importanti trebuie sa fie clientii pentru fiecare firma.
Dupa ce alaltaieri m-au tinut 15 minute la telefon si tot nu am reusit sa intru in legatura cu cineva de la call-center, ieri mi-am calcat pe inima si am hotarat sa le dau cei 39 de centi pe care ii cer pentru conectarea rapida la serviciul de relatii cu clientii, pentru ca mi-am schimbat telefonul si imi trebuia un mesaj cu setarile pentru net.

Ora 19:00: O tanti imi explica faptul ca mi-a trimis mesajul cu setarile si ca totul e ok.
Ora 19:20: Sunt deja nervos si, surprinzator, nimeresc la aceeasi tanti, care imi spune ca degeaba am cheltuit inca 39 de centi ca sa o cert, pentru ca mesajul vine in maxim 30 de minute, deci trebuia sa mai astept un pic.

Ora 20:30: Sper sa o prind tot pe Roxana, sa o injur, dar nu, imi raspunde o alta tanti care ma calmeaza, imi spune ca e posibil ca Roxana sa fi fost proasta si ca mi-a trimis ea mesajul, dar ca in cazul in care e o problema in sistem, imi trimite si email, cu setarile si ca, la pagina x, pe siteul vodafone, pot rezolva problema si online (ma si gandeam cat de prost sunt ca le-am dat banii si ca nu m-am gandit sa intru pe site), dar surpriza pagina e (ghici cum?) Indisponibila!

Intr-un final, pe la 21:00: Nu mi-a venit niciun mesaj dar, surprinzator, mi-a venit email cu setarile, dar care sunt al dracului de greu de asezat in meniul telefonului. De kkt...

Daca am trai viata in sens invers?

Intrebare filosofica

Daca ar fi sa traim viata in sens invers ……

Am incepe prin a muri astfel am scapa de aceasta trauma care ne urmareste toata viata.

Apoi ne-am trezi intr-un azil de batrani si ne-am simti din ce in ce mai bine pe zi ce trece

Am fi externati intr-o buna zi pe motiv ca suntem sanatosi .... si am incepe sa primim banii de pensie.

In fine in prima ta zi de lucru ai primi cadou un ceas de aur.

Ai lucra 40 de ani pana ai fi suficient de tanar sa poti incepe sa profiti de sfarsitul perioadei de activitate.

Ai trai din petrecere in petrecere , ai bea , ai f...., n-ai avea probleme grave. Te-ai pregati pentru studiile universitare....apoi colegiul ... te-ai juca cu prietenii fara nici o obligatie pana ai deveni copil.
Ultimele 9 luni le-ai petrece plutind linistit, bucurandu-te de incalzire centrala, room service, etc....

In final ai parasi aceasta lume de cacat ......intr-un ORGASM !!!!!!!!!!!!!!!!!!

(via @fcdinadn #fb)

Storygrafie! Can we?

Ideea asta m-a luminat citind despre Calea Victoriei. M-am gandit ca astfel de informatii ar trebui sa existe undeva, stocate, despre fiecare vila, parc sau, in general, locatie veche din Bucuresti.

M-am gandit ca, mic fiind, am auzit o poveste despre vila din George Enescu 14. Cea din spatele fostului magazin Eva, care acum este "decolorata" de Centrul Medical Unirea si "sufocata" de aerul evacuat de French Backery, ma rog... nostalgie.

Cica aici, inainte de anii '50, ar fi trait un boier tare bogat. Atat de bogat incat ar fi putut sa costruiasca orice si oriunde. Si, ca in poveste, boierul asta avea doi copii: un baiat si o fata. Unul avocat si unul viitor medic, fata fiind, la momentul constructiei, inca studenta la medicina.

Astfel, boierul a pus sa se faca o casa cu 3 etaje, dar cu doua intrari, cate una dedicata fiecarui copil, iar fiecare sa fie reprezentata de cate un leu.
Cea a fiului sa fie reprezentata printr-un leu care sa aiba sub picior o stema cu o sabie pe ale carei manere sa fie atarnate doua talere, care sa reprezinte deciziile fiului si eticheta sa de om valoros, echilibrat si sigur.
Cea a fiicei sa fie reprezentata printr-un leu care sa aiba sub picior o stema cu semnul medicinei, cunoscutul sarpe al lui Asclepios, care sa reprezinte puterea de tamaduire a fiicei sale.
Pe langa cele doua ornamente distinctive, boierul a pus ca si pe restul exteriorului cladirii sa fie puse ornamente, unele care sa le faca cinste copiilor sai si care sa ii faca pe trecatori sa intoarca de fiecare data capul, atunci cand trec pe langa casa sa.
De asemenea, boierul a hotarat ca fiul sau sa aiba parterul cladirii, care avea intrare separata, iar fata sa intre, la fel ca parintii, pe o a doua scara si sa stea la primul etaj, sub cel destinat boierului si sotiei sale.

Casa a fost denumita ca fiind capodopera a respectivului arhitect, un viitor monument dupa cum spuneau vecinii, care va fi fost sa fie pastrat pentru multe sute de ani.

Totusi, dupa mai bine de 70 de ani, cladirea incepe sa isi piarda din frumusete. Batranii care au primit locuintele de la stat atunci cand comunismul a patronat (si care, pe de alta parte, sunt acum incoltiti de veri de-ai verilor nepotilor... fostilor proprietari care vor mostenirea retrocedata) nu mai tin la fel de mult ca in tinerete la frumoasa locatie si nici nu doresc sa investeasca in ceva care le-ar putea fi luat.

Ce vreau sa punctez este altceva!
In cazul in care aceste frumoase locatii din Bucuresti, pentru ca stiu multe alte sute cel putin la fel de frumoase si despre care sunt sigur ca exista povesti la fel de frumoase, se vor pierde "in negura timpului" (ca sa para mai dragut postul) povestile lor sa ramana undeva, pentru copii sau pentru cei care vor face "plimbari cu poveste" asa cum fac tinerii studenti la istorie care prezinta Calea Victoriei, Drumul Brasovului sau Podul Mogosoaiei!

Cum e cu lasatul de fumat!

Am citit şi eu postul de aici si m-am convins sa scriu câteva rânduri. Eu m-am lăsat de fumat acum 4 luni, împlinite azi, dar 4 luni în care n-am simţit nicio clipă nevoia de a fuma aşa cum simţeam înainte. Aşa că am să vă transpun reţeta:

Pe 5 aprilie am fost la Băneasa, la ziua unui prieten! Drăguţ, la casa lui, deloc fancy, de pe malul lacului, cu grătar, spriţ, atmosferă tare, ca între prieteni vechi. Cert e ca m-am făcut praf! Praf ţăndări! Abia am reuşit să mă repun pe picioare de dimineaţă pentru o zi de luni în toată regula: cu şedinţă, taskuri... tot tacâmul.
Mă rog, toată ziua a mers bine, cu greu, doar că nu am avut poftă de mâncare şi, surprinzător, nu am avut nicio chemare către ţigări. Da' deloc!
Şi aşa, nefumând o zi, s-au făcut 2, s-au făcut 3, până la w-end când, inevitabil, am tras 2 fumuri, pe care mă prefac că le uit în economia celor 4 luni tocmai împlinite.

Şi mai surprinzător, dupa alte 2 w-enduri am cunoscut o fată, nefumătoare, care m-a convins că cei 12.5 ani in care am fost un fumător convins au fost doar nori negri deasupra plămânilor mei, nori care mi-ar putea umbri copiii, familia si pe toţi cei dragi din jur. A fost momentul în care am început să realizez tot mai mult că "viitorul NU suna DELOC bine".

Of the record!
Astă iarnă, prin februarie, pe Valea Dorului, i-am cerut voie partenerului de telescaun să îmi aprind o ţigară. Mi-a zis că nu se supără, dar că trebuie să-mi spună o mini-poveste dacă vreau să fumez:
"M-am lăsat de fumat după 20 ani, iar abia după 6 luni am început să înţeleg că încep să mă vindec. Abia atunci, de pe plămânii mei a început să se desprindă cărbunele. Am expectorat funingine săptămîni întregi. Dacă reuşeşti să vizualizezi asta, vei reuşi să renunţi la dorinţa de a fuma!", mi-a spus omul, după care a împins puternic în beţe urându-mi o coborâre uşoară!