Storygrafie! Can we?
Ideea asta m-a luminat citind despre Calea Victoriei. M-am gandit ca astfel de informatii ar trebui sa existe undeva, stocate, despre fiecare vila, parc sau, in general, locatie veche din Bucuresti.
M-am gandit ca, mic fiind, am auzit o poveste despre vila din George Enescu 14. Cea din spatele fostului magazin Eva, care acum este "decolorata" de Centrul Medical Unirea si "sufocata" de aerul evacuat de French Backery, ma rog... nostalgie.
Cica aici, inainte de anii '50, ar fi trait un boier tare bogat. Atat de bogat incat ar fi putut sa costruiasca orice si oriunde. Si, ca in poveste, boierul asta avea doi copii: un baiat si o fata. Unul avocat si unul viitor medic, fata fiind, la momentul constructiei, inca studenta la medicina.
Astfel, boierul a pus sa se faca o casa cu 3 etaje, dar cu doua intrari, cate una dedicata fiecarui copil, iar fiecare sa fie reprezentata de cate un leu.
Cea a fiului sa fie reprezentata printr-un leu care sa aiba sub picior o stema cu o sabie pe ale carei manere sa fie atarnate doua talere, care sa reprezinte deciziile fiului si eticheta sa de om valoros, echilibrat si sigur.
Cea a fiicei sa fie reprezentata printr-un leu care sa aiba sub picior o stema cu semnul medicinei, cunoscutul sarpe al lui Asclepios, care sa reprezinte puterea de tamaduire a fiicei sale.
Pe langa cele doua ornamente distinctive, boierul a pus ca si pe restul exteriorului cladirii sa fie puse ornamente, unele care sa le faca cinste copiilor sai si care sa ii faca pe trecatori sa intoarca de fiecare data capul, atunci cand trec pe langa casa sa.
De asemenea, boierul a hotarat ca fiul sau sa aiba parterul cladirii, care avea intrare separata, iar fata sa intre, la fel ca parintii, pe o a doua scara si sa stea la primul etaj, sub cel destinat boierului si sotiei sale.
Casa a fost denumita ca fiind capodopera a respectivului arhitect, un viitor monument dupa cum spuneau vecinii, care va fi fost sa fie pastrat pentru multe sute de ani.
Totusi, dupa mai bine de 70 de ani, cladirea incepe sa isi piarda din frumusete. Batranii care au primit locuintele de la stat atunci cand comunismul a patronat (si care, pe de alta parte, sunt acum incoltiti de veri de-ai verilor nepotilor... fostilor proprietari care vor mostenirea retrocedata) nu mai tin la fel de mult ca in tinerete la frumoasa locatie si nici nu doresc sa investeasca in ceva care le-ar putea fi luat.
Ce vreau sa punctez este altceva!
In cazul in care aceste frumoase locatii din Bucuresti, pentru ca stiu multe alte sute cel putin la fel de frumoase si despre care sunt sigur ca exista povesti la fel de frumoase, se vor pierde "in negura timpului" (ca sa para mai dragut postul) povestile lor sa ramana undeva, pentru copii sau pentru cei care vor face "plimbari cu poveste" asa cum fac tinerii studenti la istorie care prezinta Calea Victoriei, Drumul Brasovului sau Podul Mogosoaiei!
M-am gandit ca, mic fiind, am auzit o poveste despre vila din George Enescu 14. Cea din spatele fostului magazin Eva, care acum este "decolorata" de Centrul Medical Unirea si "sufocata" de aerul evacuat de French Backery, ma rog... nostalgie.
Cica aici, inainte de anii '50, ar fi trait un boier tare bogat. Atat de bogat incat ar fi putut sa costruiasca orice si oriunde. Si, ca in poveste, boierul asta avea doi copii: un baiat si o fata. Unul avocat si unul viitor medic, fata fiind, la momentul constructiei, inca studenta la medicina.
Astfel, boierul a pus sa se faca o casa cu 3 etaje, dar cu doua intrari, cate una dedicata fiecarui copil, iar fiecare sa fie reprezentata de cate un leu.
Cea a fiului sa fie reprezentata printr-un leu care sa aiba sub picior o stema cu o sabie pe ale carei manere sa fie atarnate doua talere, care sa reprezinte deciziile fiului si eticheta sa de om valoros, echilibrat si sigur.
Cea a fiicei sa fie reprezentata printr-un leu care sa aiba sub picior o stema cu semnul medicinei, cunoscutul sarpe al lui Asclepios, care sa reprezinte puterea de tamaduire a fiicei sale.
Pe langa cele doua ornamente distinctive, boierul a pus ca si pe restul exteriorului cladirii sa fie puse ornamente, unele care sa le faca cinste copiilor sai si care sa ii faca pe trecatori sa intoarca de fiecare data capul, atunci cand trec pe langa casa sa.
De asemenea, boierul a hotarat ca fiul sau sa aiba parterul cladirii, care avea intrare separata, iar fata sa intre, la fel ca parintii, pe o a doua scara si sa stea la primul etaj, sub cel destinat boierului si sotiei sale.
Casa a fost denumita ca fiind capodopera a respectivului arhitect, un viitor monument dupa cum spuneau vecinii, care va fi fost sa fie pastrat pentru multe sute de ani.
Totusi, dupa mai bine de 70 de ani, cladirea incepe sa isi piarda din frumusete. Batranii care au primit locuintele de la stat atunci cand comunismul a patronat (si care, pe de alta parte, sunt acum incoltiti de veri de-ai verilor nepotilor... fostilor proprietari care vor mostenirea retrocedata) nu mai tin la fel de mult ca in tinerete la frumoasa locatie si nici nu doresc sa investeasca in ceva care le-ar putea fi luat.
Ce vreau sa punctez este altceva!
In cazul in care aceste frumoase locatii din Bucuresti, pentru ca stiu multe alte sute cel putin la fel de frumoase si despre care sunt sigur ca exista povesti la fel de frumoase, se vor pierde "in negura timpului" (ca sa para mai dragut postul) povestile lor sa ramana undeva, pentru copii sau pentru cei care vor face "plimbari cu poveste" asa cum fac tinerii studenti la istorie care prezinta Calea Victoriei, Drumul Brasovului sau Podul Mogosoaiei!
publicat de alexymsg la
01:35
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire