Grigorescu, mentalist!

Daca m-ati fi intrebat ieri dimineata cine e Vlad Grigorescu, probabil ca as fi spus ca e un scamator! Unul bun!
Anul trecut l-am tot vazut prin baruri facand numere de iluzionism: ba imi stingea o tigara in bluza nou cumparata, ba imi indoia monedele, ba imi stergea imprimeul de pe bricheta (eram fumator atunci). Erau faze misto, dar nu ceva ce sa nu poata face cineva care exerseaza doua-trei saptamani. Era tare, dar nu emotionant!

De curand, il mai vazusem la televizor. Acolo spunea ca adoarme oamenii, ca ii hipnotizeaza, ca le citeste gandurile. Nu mi-a placut! M-am gandit ca e victima unui producator prost, asa ca nu l-am mai urmarit. L-am lasat in cufarul cu scamatorii! Doar si eu faceam trickuri de cartofor cand eram mic, dar, la fel, nu stralucisem.

Eh, astazi, dupa ce am vazut la Glendale, pozitia mea s-a cam schimbat. Dupa ce am vazut niste Lie to me si am citit doua trei chestii despre inserarea gandurilor, am impresia ca omul asta bate spre cea ce-mi place mie sa numesc ca fiind "noua arma" in evolutia umana. Mentalismul chiar nu este pentru oricine, iar Vlad o face cu atata usurinta, incat pare ca vrea sa ma contrazica.

Nu stiu cum o face, dar o sa va spun ce pare ca face omul asta! Pare ca intra in mintea ta, vorbeste cu tine fara ca tu sa stii, iar apoi revine la realitate si te face sa rostesti exact ceea ce el ti-a transmis in momentele de inconstienta. E genial!

Knight and day

Tocmai am terminat de vazut filmul Knight and day! E 5:40 si nicio urma de somn nu se intrevede inainte de rasarit. Probabil ca filmul asta e genul ala de comedie atat de usor de digerat incat te scoate din toate nelinistile posibile si iti da puterea si cheful sa traiesti de la zero, fara sa-ti fi incarcat bateriile in prealabil. Exact acelasi sentiment l-am trait si dupa ce am vazut Killers, cu Ashton Kutcher... ciudat!

Am tinut sa vad Knight and day ca sa mi-l iau de pe cap! Fosta mea prietena il vazuse chiar dupa ce ne-am despartit, iar de fiecare data cand ma gandeam sa vad un film ma gandeam la asta si, implicit, la ea. Sper ca mi-am luat gandul, cum s-ar zice...

Nu stiu daca sa-l recomand. E destul de simplut pentru a-l vedea acasa, singur. Probabil ca ar merge cel mai bine cu popcorn sau ceva de rontait, in bratele partenerului, intr-o dupa-amiaza de weekend in care pur si simplu n-ai chef si nici program pentru nimic. In pijama, in sufragerie, poate imediat dupa pranz...

E 5:47! M-apuc de Machete! Mi-a placut tare de tot de mexicanul asta in Desperado! Probabil ca Tarantino l-a aruncat din nou bine-n schema... 5:48

Guns N' Roses rulled @ Romexpo!

Chiar daca ma consider un tip optimist, poate prea optimist, nu ma asteptam la mare lucru din partea concertului Guns N' Roses, dar, fiindca pana pe la 15-16 ani am fost rocker convins, mi-am zis ca trebuie neaparat sa-i vad.

Ma asteptam sa fie nasol in primul rand pentru ca la Dublin lumea a aruncat cu sticle catre scena, pentru ca Axl are 1445 de ani si s-a zvonit ca mai canta doar pentru a-si plati datoriile, pentru ca nu mai e Slash si pentru ca nu ma asteptam sa vad concertul din Golden Circle. Mai mult, dupa ce niste canadieni au incercat sa incalzeasca atmosfera printr-un show AC/DC wannabe pentru copii de 14 ani, Guns s-au lasat asteptati o ora, asa ca pesimismul ma invaluise intr-un mare fel! Chiar ma asteptam sa plec dezamagit acasa!

Primele doua piese au sunat ca dracu, pentru ca probabil microfonul uneia dintre chitare era setat ca fiind principal, in locul microfonului solistului, dar restul melodiilor au sunat genial, show-ul depasindu-mi cu mult asteptarile, Axl fiind inca in putere, suprinzator! Mai mult, chiar daca nu l-au gasit pe Jimmy Hendrix in locul lui Slash, Tommy Stinson (googled it) a facut fata cu brio chiar si la arhi-cunoscutul solo de pe November rain, iar asta chiar mi-a ridicat parul pe maini.

Chiar daca show-ul in sine nu a fost unul magnific, spectacolul de artificii si foc, steagul Romaniei imbracat de Axl, dar si miile de "petale" rosii de la sfarsit mi-au facut super impresie si ma fac sa-mi scot palaria in fata trupei.
Si, da! Sunetul este incomparabil mai bun in fata scenei decat in lateralul ei sau la mai mult de 50 de metri de ea.

Si una care-mi place, de pe noul album!