Sfaturile prietenilor!

Zilele trecute am descoperit ca este o diferenta intre sfaturi rationale si sfaturi corecte. Am descoperit care este diferenta dintre prietenii care iti doresc siguranta si prietenii care iti doresc fericirea. Am descoperit ca eu, spre deosebire de altii, am, intre cei mai apropiati prieteni, oameni care ma iubesc si daca ma insel in privinta asta sper sa o fac pana la sfarsit, astfel incat sa fiu multumit etern de iubirea lor.

Dupa ce am aflat ca sfaturile prietenilor au contat enorm in decizia unui apropiat de a renunta la un proiect care-i aducea multumire, doar pentru ca nu era un proiect sigur pe termen lung, ci aducea profit sigur doar in viitorul apropiat, am ales sa fac si eu acelasi lucru: sa le cer sfaturi prietenilor mei in legatura cu viata mea, cu hotararile pe care ar trebui sa le iau in legatura cu ea, sfaturi despre modul in care ma comport in diferite actiuni care imi sunt importante mai mult sufleteste decat material, pentru a putea, ulterior, sa analizez legatura noastra. M-au minunat!

O sa citez, aproximativ, din sfatul care m-a incantat cel mai mult. Sfatul care m-a facut sa scriu acest post:
"Alex! Ca prieten nu-ti pot da sfaturi, dar iti pot spune parerea mea. A te schimba dupa cum iti spun eu inseamna a te transforma in ceva ce nu esti. Ceva ce ulterior te-ar putea face o persoana pe care tu sa n-o mai recunosti si pe care eu si cei din jurul tau sa n-o mai agream. N-ai mai fi tu!
Alegerile trebuie sa le iei singur! Trebuie sa-ti intrebi sufletul ce-i da satisfactie si sa alegi. Eu, ca prieten, prefer sa te vad fericit in prezent, cu gandul vei fi fericit si in viitor, decat sa te vad dezamagit inca de-acum, fara siguranta ca viitorul iti va mai oferi o sansa mai buna"

Am realizat ca prietenii nu sunt si profesori. Ei iti dau sfaturi in functie de sinele propriu, de experientele pe care le-au trait si de fricile pe care le-au acumulat de-a lungul vremii.
Astfel, in multe cazuri, sfaturile lor s-ar putea sa fie gresite, pentru ca ei nu sunt tu!

What is love!

Un cercel de aur

Pentru ca nu am mai scris de mult, trebuie sa va spun o poveste amuzanta, dar totusi nu prea. Un fel de tragi-comedie pe care am trait-o zilele trecute.

Cum iesi din metroul de la Lujerului pe la iesirea dinspre Piata Veteranilor (nord), poti vedea o trecere de pietoni, care traverseaza bulevardul Iuliu Maniu si care este intens tranzitata de calatori, unde, din mai multa sau mai putina neatentie, zilele trecute o doamna sau domnisoara se pare ca si-a pierdut unul dintre cercei fix in mijlocul strazii, chiar pe acea trecere de pietoni, pentru ca, alaltaieri seara, traversand linistit, mi-a sarit in ochi un cercel de aur in forma de evantai, care avea mai multe strasuri atasate si care parea cel mai frumos cadou pe care una dintre serile astea deprimante mi-l putea face, asa ca m-am aplecat sa-l iau din mers... insa fara succes. Mana mi-a atins o suprafata pe cat de plata pe atat de aurita.

Prima data am crezut ca este vreo farsa, asa ca am continuat sa merg pana in capatul trecerii de pietoni, unde m-am oprit si m-am gandit "ce dracu se intampla?": nimeni nu radea, nimeni nu parea interesat de mine... totul parea ciudat, intrigant, asa ca m-am hotarat sa trec iar, doar pentru a studia mai bine situatia.

Am asteptat sa se faca verde, am traversat ultimul si, trecand din nou pe langa cercel, am realizat! Era cazut pe asfaltul fierbinte, iar prima roata care a trecut peste el l-a facut una cu pamantul, la propriu. Cercelul este la vedere, dar totusi imposibil de luat fara ca toata lumea sa se rada de tine. Ca sa nu mai zic de cazul in care nu reusesti sa-l iei de-acolo:)

Anyway, ma gandesc cat de multa lume s-o fi ars cu cercelul ala si, tototdata, sunt curios daca exista vreo camera video prin zona. Ar iesi un film genial... de romanesc