Biutiful! To see or not to see!

Imi place tare de tot de Javier Bardem! M-a cucerit cu rolurile din Goya's ghosts, No country for old man si Love in the time o cholera, facandu-ma sa astept aproape 6 luni premiera lui Vicky, Cristina, Barcelona, ce-i drept, in perioada aceea avand si o slabiciune pentru Scarlett Johansson.



Continuand sa confirme ca este urmatorul sex simbol de la Hollywood, dupa Gerard Butler si Hugh Jackman, potrivindu-se excelent in rolul din Eat, pray, love!, am vrut sa vad si cat de sarmant este in filmul Biutiful, care mi-a atras atentia in mod special o data cu primirea Oscarului pentru cel mai bun film strain, asa ca am onorat cu drag invitatia deja dragelor mele fete de la Revista Tabu (ati vazut ca au site nou?) si am fost la Elvira Popescu pentru a-l vedea.

Chiar daca am vazut si multe reactii negative la adresa filmului, spunandu-se ca e prea cliseic (@andreicismaru), prea fad sau prea, culmea, de neinteles, eu recomand cu drag vizionarea lui, pentru ca mi-a transmis, in cele aproape doua ore si jumatate de desfasurare, emotii cat pentru 10 filme, aglomerarea actiunilor rezultand un amestec reusit de trairi, in care este aproape imposibil sa nu te regasesti.

Nu vreau sa fac o cronica de film, pentru ca acest post nu le este dedicat celor care au vazut deja Biutiful, asa ca ma rezum in a-l laudat din nou pe Bardem, care este din nou genial si pe care mi-l confirm, inca o data, pe locul 1 in topul actorilor mei preferati ai momentului si in a va recomanda, cu caldura, sa-i vedeti evolutia si in filmul Biutiful.