Urasc sforaitul!

Pot sa incerc sa adorm oricat de tare, dar daca cineva sforaie langa mine sunt pa! Nu pot sa adorm oricat as incerca. Nu numai ca nu ma pot calma pentru somn, dar ma si enervez. Simt cam aceeasi senzatie pe care mi-o dau bormasinile sau ciocanele de snitele la 8-9 dimineata, in weekend. Ma seaca si uit ca mi-am promis ca sunt si voi fi plin de bunastare. Injur in gand si simt cum mi se incalzesc tamplele. Fierb la foc mic!

Ai doua scuze, ca om, sa sforai: sa fii beat sau sa fii foarte obosit, si, daca vreunul dintre acestea este motivul sforaitului, nu te vei supara pentru ca te-am trezit, fiindca pur si simplu vei uita(atunci cand esti beat sau foarte obosit nu mai tii minte nimic din timpul noptii. It's a fact!).

Totusi, daca nu esti beat, nu esti nici foarte obosit si ai ajuns sa dormi cu mine in camera, ia-ti adio de la sforait... sau de la somn! De fiecare data cand voi fi trezit de sforaitul tau, vei fi si tu trezit de zgaltaielile mele.
Sunt ingaduitor, totusi, cu cei care sforaie cand dorm pe spate. Pe astia, de regula, daca reusesti sa-i convingi sa doarma pe-o parte, se opresc din sforait, dar restul... Restul sunt, clar, sforaitori de meserie, nu-i poti opri decat daca ii zdruncini sanatos. Aia sunt genul de oameni pe care partenerul de viata chiar ii iubeste, pentru ca, sa treci noapte de noapte prin asa ceva, este prea mult. Doar dragostea suprema poate topi simfoniile grohaite ale unui sforaitor.

Apropo de asta, mai sunt aia care merg dupa principiul "Eu cand vreau sa sforai, fluier!". Stiti genul? Pfiiuuu! Pfiiuuu!