Era sa mor de inima rea!

4 ianuarie era ultima zi de vacanta la Busteni, ultima zi de concediu si, de asemenea, ultima si cea mai frumoasa zi de schi. Ningea atat de frumos, iar zapada era atat de pufoasa, incat pana si cazaturile cele mai serioase mi se pareau la locul si momentul potrivit.
Era penultima coborare. Chiar daca ajunsesem tarziu pe partie reusisem sa fac 5 coborari si ma gandeam ca iesise o vacanta memorabila. Era doar sfarsitul multumirii sufletesti. Urma dezastrul...

La baza partiei astepta Raluca. Rosie, innabusita, chiar daca nu coborase deloc si doar lenevise la baza partiei filmandu-ne pe noi cand coboram ultima portiune. "Am sters din greseala toate pozele. Si revelionul si tot", a zis, provocandu-mi un colaps interios. Simteam ca lesin! Din piept simteam ca se videaza totul, incet, spre stomac. Era naspa!
Cum o sa mai pot eu sa ma laud pe haifai, feisbook si twitter? Cum o sa le explic prietenilor ca m-am distrat mai bine ca ei? O sa fie un dezastru! "An epic fail", ca sa folosesc expresia cea mai la moda.

Au urmat 24 de ore de fierbere, la foc mic! Fusese o vacanta atat de frumoasa, insa lipsa dovezilor ne amintea doar de momentele nefericite! Parca nu fusese destula zapada, parca revelionul se intamplase prea linistit, parca am jucat prea mult rentz, parca era prea mult fum in bucatarie.
Noroc cu Sorin:)
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei m-a salvat. Sorin Stana, iar mai apoi Alex Nicodim mi-au confirmat ca exista o luminita la capat de tunel. "Bai, eu am mai recuperat poze sterse de pe card, adu-l acasa si incercam", imi spusese Sorin, inca de cand eram pe partie.

Dupa ce am ajuns acasa si dupa ce Sorin s-a chinuit mai multe zeci de minute cu cititorul de card am reusit! Toate pozele sterse, cu tot cu videouri, sunt pe un dvd, recuperate, in siguranta.