Adrian Paunescu, un "Om bun"

Cand aveam 12 ani m-am rugat o zi intreaga de mama sa-mi dea bani sa ma duc la festivalul Om bun! Se intampla la Sala Palatului si tot ce-mi doream pe lume era sa-l privesc pe Vali Sterian fredonand celebra melodie Om Bun, melodie pe care de-a lungul timpului au cantat-o multi artisti extraordinari si pe care am reusit s-o invat cuvant cu cuvant dupa primele ascultari.
Surprinzator, la momentul acela aveam o singura caseta audio, inregistrata chiar de mine cu un an inainte, atunci cand, peste o banda Nirvana, furata de la sora-mea, inregistrasem o mare parte din editia Om bun, de la radio.

Concertul a fost de vis! Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit dupa ce i-am vazut pe scena pe toti acei artisti incredibili. Fiecare cuvant murumurat pe acorduri de chitara transmitea emotii fantastice. Ducu Bertzi, Vali Sterian, Pasarea Colibri in frunte cu Florian Pitis, Socaciu si ceilalti artisti mi-au intrat in sange si mi-au ramas acolo, probabil pentru totdeauna.

Totusi, ceea ce nu stiam la momentul respectiv era ca toata acea generatie de cantareti i se datora, in mare parte, unui singur om. Un om care a facut ca muzica folk sa devina oda pentru o intreaga generatie. O generatie care nu s-a temut sa-si afiseze emotiile si sensibilitatea! Aceeasi generatie care prin curaj si sinceritate s-a dezrobit si ne-a oferit noua, generatiei urmatoare, dreptul la fericire neconditionata.

Regret nespus ca a murit Adrian Paunescu, dar disparitia sa este alinata de una dintre ultimele declaratii ale marelui poet: "Am avut sentimentul ca traiesc intr-o lume care nu se distanteaza usor de mine si e mare lucru!", a spus el cu doar doua zile inainte de final, ceea ce demonstreaza ca si in al 12-lea ceas Maestrul a fost constient de impactul incredibil pe care l-a avut asupra romanilor.