Subiectivisme de Alex Cirstea

Imi caut un job nou, revigorant si incitant!

2011-05-07T20:49:00.007+03:00

Pentru cei care ma cunosc si stiu ce, cum si cat pot, postul asta este cel mai scurt din viata mea: Imi caut un job nou, revigorant si incitant!

Pentru cei care stiu mai putine despre mine, dati-mi voie sa mi va povestesc:

Dupa mai bine de doi ani in care am lucrat cu echipele de la Gazeta Online si Intact Interactive, din varii motive am hotarat sa fac o schimbare. Nu stiu daca e cel mai potrivit moment, insa chiar daca am un job si un salariu multumitor pentru presa si timpul din Romania (ca doar presa facem), simt ca am atins un capat de linie si ca doar o schimbare ma poate implini, iar cum asta nu se poate intampla in echipa de la a1.ro, ma apuc sa bagajesc.

Astfel, dupa ce precizez ca lucrez in online inca din 2003, prestand ca fotograf si promoter la inout.ro, customer support la www.okazii.ro, redactor la www.auto.ro, co-autor si ulterior redactor la www.sport.ro, redactor si jr project manager la www.descopera.ro si redactor/project manager la www.gsptv.ro , va spun si voua, cei care ma cunosc mai putin: Imi caut un job nou, revigorant si incitant!

Multumesc,
Alex Cirstea
alexymsg@gmail.com

Va domina homosexualitatea lumea?

2011-05-06T03:14:00.006+03:00

Brazil’s top court approves same-sex civil unions, setting precedent for gay rights.

Poate ca la prima vedere linkul de mai sus pare o stire ciudata si din alta lume, dar nu este! Este dintr-o lume care este in continua schimbare si care dicteaza, incet dar sigur, viitorul pe plan international.
Daca in sudul Asiei nu mai este nicio indoiala ca homosexualitatea este pe val, iar in mai multe tari europene, printre care Olanda, Suedia, Portugalia etc, casatoriile intre persoanele de acelasi sex sunt deja recunoscute de lege, incet, pe plan mondial acest fenomen ia amploare, inregistrand doar evolutie si nicaieri o retragere a acestor drepturi, fapt care nu poate decat sa-i incurajeze pe homosexuali.

Asa cum religia a fost de-a lungul mileniilor intr-o metamorfoza continua, zeii fiind dati pe spirite, spiritele pe Dumnezeu sau cine stie in ce alta ordine, in acelasi ritm este posibil sa evolueze si orientarea sexuala a omenirii. Vi se pare greu de crezut ca peste 200 de ani (perioada luata aleatoriu) majoritatea populatiei planetei sa fie homosexuala? Mie nu! De fapt, sunt aproape sigur ca asa va fi, chiar daca nu-mi doresc ca urmasii mei sa faca parte dintr-o societate gay.

Chiar daca nu ii depistati in viata de zi cu zi, si in Romania (probabil ca mai mult in orase si probabil ca si mai mult in Capitala) sunt multi homosexuali, iar ei nu se intalnesc doar la Gay Parade, asa cum mi se parea mie pana de curand, ci zilnic, in pub-uri si cluburi cunoscute lor, in comunitati care se comporta exact asa cum vedem in reportajele despre Amsterdam.

Imi permit sa scriu despre subiect pentru ca in ultimul an am cunoscut mai multi tipi gay, prieteni de-ai prietenei mele, care nu-si dau cu nimic in vileag orientarea sexuala in timpul pe care il petrec in societate, insa pe care i-am vazut (socat, trebuie sa recunosc) in ipostaze mai mult decat sexuale atunci cand, la invitatia lor, am fost intr-unul dintre cluburile gay din Bucuresti.

Daca tot am vorbit despre asta, am si o intrebare: Voi ce parere aveti despre barbatii care se pupa pe obraz atunci cand se intalnesc? E normal sa o faca zilnic, e normal sa o faca daca se vad mai rar sau nu e normal sa o faca niciodata?

S-a stricat Vama, frate...

2011-05-03T02:19:00.007+03:00

De cate ori nu ati auzit sau spus replicile "S-a stricat vama" sau "Hi5-ul s-a mutat pe facebook"? Eu le-am auzit de m-am saturat, asa ca am incercat sa le-nteleg si am concluzionat ca sunt afirmatiile unor trend-setteri! Niste trend-setteri frustrati.
Ma voi focusa pe "Hi5-ul s-a mutat pe facebook", modul utilizatorilor vechi din onlineul romanesc (carora le adresez acest post) de a spune ca mediul lor preferat a fost invadat de cocalari.

Pentru ca au fost marginalizati inca de atunci de cand erau copii, pasiunile lor fiind catalogate ca fiind defecte, acesti trend-setteri au impresia ca sunt niste extremisti si ca tot ceea ce le place lor nu trebuie sa le placa si altora si ca tot ceea ce ei inventeaza trebuie sa evolueze in paralel cu societatea, insa niciodata integrat in activitatile comune ale marilor mase

Astfel, voi, cei care spun atat de des si obositor ca "Hi5-ul s-a mutat pe facebook!", trebuie sa va dati seama ca internetul este the new shit (dar cred ca asta stiti deja) si ca voi, Da VOI!, sunteti cei care deschid calea celor mai misto chestii din lumea asta online! In online voi veti fi tot timpul cei care vor sta primii in fundul gol in Vama si intotdeauna veti fi trend-setteri pentru marile mase. Veti fi trend-setterii care trebuie sa accepte ca lumea online nu este un drum paralel cu societatea la care au dreptul doar absolventii de la Politehnica, ci o expeditie (poate chiar o aventura daca sunteti genul ala incuiat de geek) la care voi ocupati primele locuri dintre cele 2 miliarde deja existente.

Cultura, senzationalul si presa romaneasca

2011-04-19T20:20:00.006+03:00

Una dintre cele mai impresionante povesti pe care le-am ascultat anul asta a venit din partea profesorului meu de fotografie. Mi se parut mai mult decat emotionanta si, pe modelul "unde dai si unde crapa", am tras niste concluzii interesante, curioase chiar si pentru mine.
Pentru unii va parea o poveste scarboasa, dar mie mi-a relationat puternic cu un fenomen care defineste in mare parte societatea romaneasca: presa. Asa ca-mi voi asterne aici parerea:

A fost odata ca niciodata o nastere, iar parintii au hotarat ca vor imortalizeze momentul pe fotografie, asa ca au tocmit un fotograf, tanar jurnalist, sa capteze facerea, pentru a se bucura si peste ani de primele clipe de viata ale noului copil. Incantat de ineditul actiunii, fotograful nu a stat pe ganduri si a acceptat imediat propunerea, multumit ca va fi martorul unui moment atat de important.

Totusi, ceea ce nu stia fotograful nostru este ca unele femei, in timpul nasterii, atunci cand imping, daca nu au facuta o clisma in prealabil, pot evacua si alte materii din corp (sper ca sunt destul de explicit), ceea ce nu este tocmai placut pentru persoanele care nu se asteapta la asta, asa ca surpriza i-a fost mai mult decat mare atunci cand a realizat ca, pe langa minunatul moment al nasterii, in paralel va fi martorul unui eveniment iesit din comun, extrem, senzational, care i-ar surprinde mai mult decat sigur pe cei care-i vor vedea ulterior fotografiile.
Cu doua subiecte in desfasurare, tanarul jurnalist a trebuit sa aleaga! Sa pastreze tonul artistic al momentului sau sa vaneze, la sigur ce-i drept, gurile cascate ale publicului sau.

Nu stiu si nici nu ma intereseaza cum a decurs sesiunea foto si nici care a fost rezultatul ei, insa nu pot sa nu observ asemanarea dintre momentul de mai sus si presa romaneasca. Nu pot sa nu observ setea jurnalistilor romani dupa gurile cascate, guri care nu fac altceva decat sa umbreasca si in final sa ucida adevaratele stiri si valori romanesti.

Mi-e ciuda cand vad ca titlul "Oana Zavoranu si-a marit bustul" este mai promovat decat "Alina Dumitru, campioana europeana la Istanbul", "Invierea in cluburi" este mai important decat "Drumul Luminii Sfinte" sau "Un tanar si-a macelarit mama" este prima stire din jurnalurile de stiri, in timp ce "Mocanita a pornit la drum", un simbol romanesc, este dosita undeva inaintea stirilor din sport.

As vrea sa ne schimbam! As vrea ca cele mai importante puteri media sa se alieze impotriva acestei pompari de semidoctism din societatea romaneasca si sa ne reaminteasca de olimpicii romani, de locurile si datinile frumoase, de cultura si de tot ceea ce ar trebui sa ne reprezinte cu adevarat.

Nu spun ca ar trebui sa renuntam la stirile "senzationale"! Spun doar ca ar trebui sa le mutam mai aproape de finalul jurnalelor de stiri.

#Cesidorescbarbatii si ce primesc femeile!

2011-04-13T15:50:00.004+03:00

Ma gandeam sa dorm putin dupa-amiaza, dar m-a intrigat contrastul asta dintre #cesidorescbarbatii si ce vad femeile #irezistibil la un barbat.

Intotdeauna m-am simtit in apogeul masculinitatii mele atunci cand am descoperit punctul slab al unei femei, acea slabiciune catre sexul opus pe care daca o speculezi (evident, daca o descoperi si daca o poti specula), femeia te va ridica in slavi si vei deveni, chiar daca nu pentru mult timp, barbatul ideal. Pentru destul timp, insa, ca o relatie sa se inchege.

Spre diferenta de barbati, care sunt ceva mai pretentiosi, dar, cu toate acestea, mai usor de pacalit cand vine vorba de femeia ideala, femeile, in functie de educatie, statut social sau prieteni, au o slabiciune catre o anumita latura a sexului tare. Pentru ele nu conteaza daca un barbat nu are 70% dintre calitatile "barbatului perfect", daca printre cele obisnuite se gaseste acea latura fata de care ele sunt sensibile. Chiar daca au principii conform carora iubitul lor trebuie sa fie cel putin dragut si inteligent sau cel putin destept si cu bani, sociabil si cultivat etc., ele cad imediat in mrejele tipului care "scoate din maneca" acea latura la care ele sunt sensibile.

Fie ca este vorba despre tipul glumet, sociabil, inteligent, descurcaret, nonconformist, excentric, extremist, negativist, optimist sau ce calitati mai vreti voi sa adaugati, femeile aleg, voluntar sau nu, sa uite de standarde si sa fie convinse ca respectiva latura le va suplini pe restul, iar de multe ori chiar asa se intampla, fluxul de entuziasm pastrandu-se pe masura ce acea latura se perfectioneaza in jurul acelei singure femei.

Pe de alta parte, chiar daca atunci cand te intrebi #cesidorescbarbatii primele ganduri sunt bere, fotbal si streaptease, cand vine vorba despre ce-si doresc ei de la femei, probabil ca principalul lucru este chiar fericirea acestora. Chiar daca este vorba doar de iubita sau de iubita si amante deopotriva, ei intalnesc multumirea interioara atunci cand partenerele lor sunt entuziasmate de actiunile barbatului, fie ca ele se manifesta pe plan fizic sau emotional.

Eu cred ca inteligenta face un barbat #irezistibil si cred ca un astfel de barbat stie ca ceea #cesidorescbarbatii este fericirea femeilor

Despre #cesidorescfemeile si care e calitatea care face o femeie #irezistibila, in numarul viitor... :) (glumesc)

Drumul Mingii! Pasiune pentru fotbal!

2011-04-07T15:58:00.005+03:00

Astazi i-am auzit vorbind despre fotbal pe Bumbescu, Orac, Cartu, Belodedici si Camataru si am trait, pentru a doua oara intr-o singura saptamana un sentiment extraordinar. Am simtit cum cineva vorbeste cu pasiune despre pasiunea sa, asa cum in urma cu doua zile i-am vazut pe Hagi, Dorinel Munteanu si Dan Petrescu, in timp ce stateau la pescuit, in cantonament, vorbind despre meciurile pe care Nationala urma sa le dispute la acea vreme.

De-a lungul timpului, datorita joburilor din domeniul sportiv, am avut ocazia sa ascult multe povesti, neoficiale, de-ale unor mari gazetari si fotbalisti, iar de fiecare data am regretat ca pauza de tigara sau evenimentul cu ocazia caruia eram receptorul povestilor se incheiau prea devreme.

Astazi, cand Sorin Cartu il ironiza atat de amuzant pe Rodion Camataru sau cand Dumitru Graur spunea povestea copilariei lui Miodrag Belodedici, spre deosebire de restul momentelor, stiam ca povestea nu este doar despre trecut, ci si despre viitor. Este despre copiii care au fotbalul in sange si la care fotbalul trebuie sa ajunga pentru ca ei sa ofere mai departe fotbalul.

"Timp de 40 de zile, 1000 de iubitori ai fotbalului vor merge, pe rând, cu mingea la picior. 2400 de km şi 35 de localităţi. Din Timişoara până la Finala Cupei României Timişoreana.

În fiecare zi vom parcurge în caravană câte un tronson de aproximativ 70 km. În cadrul desfăşurării traseului, fiecare participant va merge cu mingea la picior aproximativ 2,5 Km (20 de minute). De aceea, dacă vreţi să participaţi trebuie să fiţi disponibili în ziua alergării.

Să arătăm ce înseamnă pasiune pentru fotbal!"

Biutiful! To see or not to see!

2011-03-29T10:19:00.010+03:00

Imi place tare de tot de Javier Bardem! M-a cucerit cu rolurile din Goya's ghosts, No country for old man si Love in the time o cholera, facandu-ma sa astept aproape 6 luni premiera lui Vicky, Cristina, Barcelona, ce-i drept, in perioada aceea avand si o slabiciune pentru Scarlett Johansson.

Continuand sa confirme ca este urmatorul sex simbol de la Hollywood, dupa Gerard Butler si Hugh Jackman, potrivindu-se excelent in rolul din Eat, pray, love!, am vrut sa vad si cat de sarmant este in filmul Biutiful, care mi-a atras atentia in mod special o data cu primirea Oscarului pentru cel mai bun film strain, asa ca am onorat cu drag invitatia deja dragelor mele fete de la Revista Tabu (ati vazut ca au site nou?) si am fost la Elvira Popescu pentru a-l vedea.

Chiar daca am vazut si multe reactii negative la adresa filmului, spunandu-se ca e prea cliseic (@andreicismaru), prea fad sau prea, culmea, de neinteles, eu recomand cu drag vizionarea lui, pentru ca mi-a transmis, in cele aproape doua ore si jumatate de desfasurare, emotii cat pentru 10 filme, aglomerarea actiunilor rezultand un amestec reusit de trairi, in care este aproape imposibil sa nu te regasesti.

Nu vreau sa fac o cronica de film, pentru ca acest post nu le este dedicat celor care au vazut deja Biutiful, asa ca ma rezum in a-l laudat din nou pe Bardem, care este din nou genial si pe care mi-l confirm, inca o data, pe locul 1 in topul actorilor mei preferati ai momentului si in a va recomanda, cu caldura, sa-i vedeti evolutia si in filmul Biutiful.

Melodiile mele preferate din filme

2011-03-17T19:36:00.002+02:00

Mi-a luat ceva sa onorez leapsa pornita de echipa Utv si predata mie de Lucian Marin, insa, ca dovada, mi-am scormonit putin prin memorie si am reusit sa sustrag si sa prezint cateva soundtrakuri reusite.

1. Sa-ncepem nationalist, cu "batranul" Gheorghe Zamfir, care m-a pus in nenumarate randuri pe repeat, zile intregi, cu melodia "The lonely shepherd"

2. Probabil ca melodia care ma trece prin toate starile si care imi da toate frisoanele posibile si imposibile de fiecare data cand o ascult, soundtrackul filmului Requiem for a dream, este cea mai reusita compozitie si, de asemenea, cea mai potrivita pentru un film de asemenea calibru.

De notat faptul ca imi plac ambele variante: "Lux Aeterna" si "Requiem For A Tower Mvt. IV", pe care le gasiti aici

3. Aici probabil ca ar intra Eminem, Lose yourself, insa ar spune cei de la Utv ca m-am inspirat din topul lor, asa ca o sa ma rezum la una dintre primele mele melodii preferate, Blaze of glory, care se regaseste pe coloana sonora a filmului Young Guns II si care, probabil, nu are nevoie de nicio prezentare

Sluga la doi stapani (P.S. Amant la doua neveste)

2011-03-11T14:22:00.011+02:00

In mod normal as spune ca "sunt fara cuvinte", dupa o astfel de reprezentatie, dar de data aceasta trebuie sa scriu cateva randuri, in speranta ca vor fi multi altii cei care se vor bucura de piesa "Sluga la doi stapani", pe care actorii de la Masca, in regia lui Mihai Malaimare, o interpreteaza magistral.

In afara faptului ca am fost la eveniment in compania unor oameni mai mult decat minunati, la invitatia deja celebrei echipe Dreamteam, piesa respectiva, "Sluga la doi stapani", este exact genul meu preferat de punere in scena si spun asta pentru ca entuziasmul si pasiunea se pot citi pe chipurile actorilor inca de la prima scena, glumele piesei sunt adaptate tinereste, pentru noua generatie de spectatori, iar interactivitatea cu publicul, atat de original realizata, este de fiecare data pe gustul meu, "colaborarile" cu Andrei "Pletosul" Rosca, Stefan "Maini-Delicate" Murgeanu sau Vlad "Combinatul" Dulea, fiind de-a dreptul delicioase.

Pentru a afla mai multe despre spectacol, pe care, repet!, Trebuie sa-l vedeti, puteti vizita pagina Teatrului Masca, acolo unde aveti mai multe detalii despre eveniment

P.S. Pentru ca am fost unul dintre putinii care au ramas cu crenguta ridicata, din greseala, evident!, eu fiind un cuminte :), m-am gandit putin la chestiile pe care le insinua domnisoara Smeraldina (Alina Craita) si mi-am dat seama ca deja celebra noastra sluga, Truffaldino (Andrei Gonczi), daca ar pune in practica rolul si replicile in viata personala, ar putea pastra, intr-un curs corect, mai multe relatii in paralel. Nu-i asa? :)

La multi ani, voua!

2011-03-08T00:56:00.007+02:00

Chiar daca toti haterii vor spune ca daca vrei sa-i demonstrezi mamei, iubitei, fiicei ~~sau amantei~~ ca o iubesti o poti face in fiecare zi, uite ca n-o faci, iar daca o faci, astazi ai toate motivele sa o faci de doua ori mai bine decat de obicei!

Ma bucur ca exista 8 martie! E ziua in care, in fiecare an, femeile din jurul meu emana atata energie pozitiva, incat am impresia ca am un buton de on/off prin care le pot activa zambetul si cheful de viata. De fiecare data cand trec, de 8 martie, pe langa o femeie care zambeste, ma gandesc ca si eu sunt "vinovat" de zambetul ei. Ma gandesc ca fac parte din echipa "adversa", cea care este responsabila de rezultatul pozitiv al zilei.

Astazi ma bucur! Ma bucur de gandul ca o voi strange in brate pe mama, asa cum o faceam atunci cand eram copil, ma bucur de gandul ca sora mea va zambi din spatele petalelor florilor primite, la fel cum o facea in copilarie, atunci cand era premiata la scoala si ma mai bucur de gandul ca imi voi "sufoca" iubita cu saruturi, pana cand gadilatul lor ii va transforma surasul in hohote de ras.

La multi ani voua, femeilor care imi influenteaza viata!

Exclusiv Tabu.ro: OSCAR VIDEO

2011-02-27T11:09:00.001+02:00

FOTO: 3.bp.blogspot.com

NU uitaţi. În zilele anterioare şi ulterioare Oscarului pe tabu.ro, secţiunea VIDEO, găsiţi interviuri cu nominalizaţii la premiile Oscar, materiale video de pe covorul roşu, petrecerile de dinainte şi după Oscar şi multe alte surprize. Click aici.

Te iubesc! Na!

2011-02-24T02:04:00.008+02:00

N-am obiceiul sa fiu lingusitor, asa ca luati de bun tot ce va zic in cele ce urmeaza! Pe onoarea mea!
Nu stiu cand am ras ultima data cu atata pofta ca la #secrettweetmeet! A fost una dintre cele mai frumoase zile din anul asta si, cu siguranta, va ramane una dintre zilele memorabile alea acestui an.

In sediul Tabu, acolo unde s-a filmat toata ziua (<= da click pe linkul ala) :), am fost intampinati mai mult decat generos de Cristina Bazavan si restul echipei sale, care ne-au servit cu bunatati alese, intr-o zi in care in loc sa ne accepte noua bazaconiile ar fi putut sta linistite, lejer, in varful paturilor din casele proprii.
Le multumesc din suflet pentru ca ne-au primit, ne-au servit si ni s-au prezentat, pentru mine fiind o surpriza minunata sa vad atatea domnisoare frumoase in aceeasi incapere.

Chiar daca ma gandeam ca multumirea sacrificarii acelei zile o voi simti abia de Dragobete (adica azi), cand minunatele domnisoare din viata noastra ne vor aprecia actiunea, trebuie sa spun ca am acumulat acolo, in sediul Tabu, de la toti baietii astia pe care ii vedeti in videoclip, destula energie pozitiva cat sa zambesc pana la vara, continuu, de fiecare data cand ma gandesc la discutiile ge-ni-a-le pe care le-am avut despre sexul frumos!
Astfel, inca o data, mi-am dovedit ca un gest facut din inima ti se poate intoarce inzecit, investitia devenind nesemnificativa, in timp ce rezultatul poate fi, sentimental, imens.

Ca sa ajung si la subiecul principal, trebuie sa precizez ca mie mi-e foarte greu sa spun "Te iubesc!". Am putut s-o spun, candva, demult si, probabil, daca as vrea sa ma pacalesc, as putea s-o spun si acum, zilnic, oricui, insa am ales sa n-o fac. Am ales ca aceste cuvinte sa fie echivalentul confirmarii ca ea, cea care ma va face sa-i spun asta, este femeia pe care o vreau pentru totdeauna, sufletul meu pereche, asa ca, pentru mine, melodia asta se potriveste "manusa", deci aleg sa le-o dedic tuturor fetelor pe care le-am iubit si femeilor pe care le voi iubi!

Reale multumiri creierului acestui moment, Mircea Mester, dar si lui Bimus si Alex Traila, care au contribuit din umbra la crearea acestui film!

Petrecerea de ziua mea s-a... ameliorat!

2011-02-16T02:56:00.004+02:00

Nu-mi place deloc sa scriu manat de emotii negative. Mi se pare ca, dupa ce ca sunt plin de energie negativa, scriind, "am grija" sa pastrez negativitatea aprinsa, pentru totdeanua.
Totusi, parca nu ma pot abtine! Simt ca ma infurii din ce in ce mai tare si trebuie sa refulez cumva, intr-un fel pasnic.

Niciodata nu mi-a placut ziua mea! De cand, dintre toti invitatii mei, undeva pe la 8 sau 9 ani, a venit doar un singur prieten, eternul meu Sorin, aniversarea mea mi se pare o povara, pe care de fiecare data o duc cu greu pana la data intamplarii (unii cunoscuti i-ar zice racket), dar care, surprinzator, ma umple de energie pozitiva de fiecare data dupa ce se intampla.

Acum doi ani am reusit sa-mi chem aproape toti prietenii apropiati la ziua mea de nastere! Au fost peste 40 de invitati, iar asta m-a facut sa driblez emotional gaura financiara in care tocmai picasem si sa imi multumesc ca sunt un prieten atat de bun.

Anul trecut, dezamagit ca nu reusesc sa stabilizez financiar (dupa vacanta de ski din Austria :)hehe), dar inca multumit ca in urma cu un an imi iesise atat de bine, n-am organizat nimic, insa prietenii mei mi-au aratat ca le sunt special si mi-au organizat o aniversare surpriza (nu de-aia fake, ci chiar de-aia de care am fost surprins), facandu-ma, cumva, sa ma simt prost ca ei imi sunt atat de buni prieteni, insa eu nu am reusit sa pun cateva milioane de-o parte.
(Vai cat de lung a fost intro-ul)

Acestea fiind scrise, trebuie sa vorbesc despre prietenii mei. Despre prietenii mei care ma anunta cu 2 luni inainte ca urmeaza ziua mea. Sunt doua grupuri!
Nu este vorba despre familia mea! Sora-mea imi spune de fiecare data ca asta cu "stransul din cur, ca sa faci party de ziua ta este o tampenie cretina", asa ca ea s-ar multumi sa ma vada si sa ma pupe de ziua mea. Nu este vorba nici de prietenii mei din copilarie! Ei s-ar multumi sa iau cate-o bere de la colt si sa ne strangem in brate din tot sufletul, dupa care sa ne barfim marile iubiri din copilarie. Nu este vorba nici despre prietenii alaturi de care mi-am facut cele mai frumoase vacante in strainatate. Ei se multumesc sa bea un rand, chiar si in lipsa mea, la ora 12, in clubul in care sunt atunci.

Este vorba despre grupurile alaturi de care ma simt bine cand vreau sa petrec. Cei din cartier si cei din alt cartier (lol). Probabil ca sentimentul este reciproc si ca si lor le face placere sa petreaca alaturi de mine si nu stiu de ce, dar ii apreciez tare pentru asta, insa am inceput simt presiune. Sa primesc semnale, mai in gluma mai in serios, ca trebuie sa imi pregatesc ziua de nastere din timp, ca sa iasa tare.
Totusi, cei mai buni prieteni ai mei din aceste doua grupuri sunt persoanele care mi-au tradat cel mai tare increderea in ultima perioada (Cel mai tare!), asa ca m-am hotarat sa nu mai fac nimic de ziua mea (aproape nimic), sa nu ma chinui deloc si sa nu ma gandesc nicio secunda sa ma imprumut sau sa vand ceasurile sau tablourile bunicii pentru ca nu sunt un prieten bun daca nu le dau de baut, asa cum ei n-au putut tine o promisiune.
Evident, asta nu inseamna ca sunt suparat pe cineva sau ca am de gand sa inchid obloanele, ci doar ca n-o sa fie nimic extraordinar. De-o bere se gaseste, nu! Ce e bun pentru prietenii mei cei mai vechi, e bun pentru oricine!

Gata, m-am calmat! Probabil ca ma incearca o noua depresie financiara :), dar care n-are cum sa fie mai tare decat bucuria de a sti ca oamenii adevarati imi sunt inca imprejur

P.S. Sper ca prietenii mei, din orice grup ar fi ei, sa inteleaga doar partea pozitiva din refularea mea!

Happy Valentine's Day!

2011-02-14T14:06:00.004+02:00

Ca sa stabilim inca de la inceput, mie imi place Valentine's Day si o sarbatoresc (de fiecare data cand am ocazia), pentru ca asa am fost educat inca din scoala primara, acolo unde profilul pe care l-am urmat, engleza, m-a educat ca aceasta este o sarbatoare normala, plina de fericire si generozitate.

Exista mai multe genuri de contestatari ai Valentine's Day, printre care "Nationalistul", "Invidiosul" si "Nepasatorul".

Voi incepe cu "Haterul Nationalist", acolo unde ii includ pe dragii mei Mircea Mester si Matei Dura, acel gen de om care spune ca Valentine's Day este o mizerie de sarbatoare importata si ca un roman adevarat ar trebui sa tina la traditie si sa sarbatoreasca, asa cum e normal, Dragobetele, adevarata zi a indragostitilor.
In mod normal, chiar daca nu le-as da dreptate, i-as intelege, pentru ca eu am fost indoctrinat de mic, insa, de cele mai multe ori, genul asta de om n-a sarbatorit niciodata nici Dragobetele (cred ca Mester il sarbatoreste, dar Matei sigur nu), ba mai mult, este genul de om care ar emigra maine, daca ar fi posibil, in timp ce ar fredona, cu drag, versurile "Nu ne-am nascut in locul potrivit". Deci, halal nationalist. Doar hater.

"Haterul Invidios", despre care am vorbit si atunci cand s-a revoltat asupra Zilei Nationale, este acel gen de om care ar vrea sa sarbatoreasca, dar n-are cu cine, asa ca invidia pe faptul ca altii se pot bucura de un altfel de moment il face sa devina un aprig contestatar, un protestatar care se va alia cu orice gen de hater, doar pentru a demonta sarbatoarea, insa care, intr-un final, se va trezi singur intr-o lume in care toata lumea isi vede de treaba si in care el a cazut in penibil.
De asemenea, este genul de om care asociaza Dragobetele cu o sarbatoare care ar trebui pastrata doar in memoria bunicii.
In categoria asta ma voi feri sa includ vreo persoana cunoscuta, pentru ca ar insemna sa jignesc pe cineva, iar nu asta e scopul acestui post.

"Haterul Nepasator" este, dupa parerea mea, cel mai indreptatit sa dispretuiasca Valentine's Day. Este omul care pur si simplu nu este interesat de sarbatoarea asta, este dispus sa o ignore, insa se revolta atunci cand lumea din jur il asalteaza, propunandu-i sa o sarbatoreasca.
Nu stiu pe cine sa includ la categoria asta, insa voi risca putin si-l voi include pe Piticu, dupa ce ieri, pe buna dreptate, s-a plans de faptul ca s-a saturat de aplicatiile de Valentine's Day, de care nu stie cum sa se mai eschiveze.

Eu, chiar daca nu inteleg, nu agreez, urasc sau hulesc o sarbatoare, ma voi feri sa fac public asta, macar dintr-un singur motiv: E urat sa ii strici unui om un moment de fericire, oricat de pueril, nebunesc sau irelevant este. Sleep on it!

Happy Valentine's Day!

Sinuciderea, un act de egoism

2011-02-01T02:57:00.004+02:00

Ca sa o lamurim inca din primele randuri, sinucigasii sunt in primul rand egoisti! Oameni care se gandesc numai la ei si care aleg sa-i faca sa sufere pe cei care le poarta sentimente. Orice gand de sinucidere este gresit si poate fi oricand combatut printr-o discutie sincera cu un prieten care te iubeste.

Plecand de la articolul asta, cred ca exista 3 genuri de oameni (sanatosi) care se sinucid:

Oameni carora le e mai frica de ceea ce va urma decat de moarte. Acei oameni care sunt atat de speriati de viitor si de neantul din orizont, incat uita ca pot cere ajutorul cuiva sau ca exista alte cai de rezolvare.
Acestia sunt oameni care nu si-au experimentat viata pe indelete si care au sarit peste studierea (periodica a) propriei persoane de la copilarie pana la ieri! E un exercitiu excelent!
Oameni care au un puseu de moment si care daca au noroc sa fie salvati Ii multumesc lui Dumnezeu ca prostia proprie nu le-a fost fatala, oameni care actioneaza instinctiv, manati de rusine, dezamagire sau frustrari.
Acestia sunt oameni care se autosurprind coborand dintr-un apogeu sentimental si care sunt atat de nepregatiti sa urce iar in varf, incat aleg sa renunte, pentru ca le lipseste increderea.
Probabil ca cea mai demna de mila grupa de sinucigasi e cea de oameni care au impresia ca vor fi transformati in martiri! Victime ale propriei gelozii sau a frustrarilor/complexelor sunt cele care pot fi salvate cel mai usor, pentru ca tot ce le lipseste sunt informatii despre cat de gresit vad lucrurile si despre cate resurse are universul care ii inconjoara.

Oricum am lua-o, da-o, invarti-o sau pune-o, sinuciderea nu are justificare. Nu tine de curaj, ci de prostie! Daca tot esti gata sa faci un drum catre necunoscut, pleaca in lume si ajuta-i pe cei la fel de deprimati ca si tine! Daca tot te sacrifici, fa-o pentru a le fi altora bine! Nu fi egoist!

It's not about the money

2011-01-30T17:46:00.003+02:00

A dat Makavelis pe twitter melodia asta si mi-a facut dimineata mai buna:) Eu am o viata perfecta si fara sa pun pret maxim pe bani! Sunt un lucru necesar, dar nu obligatoriu pentru implinire!

Versuri, via letssingit.com

Seems like everybody's got a price,
I wonder how they sleep at night..
When the sale comes first,
And the truth comes second,
Just stop, for a minute and
Smile!
Why is everybody so serious?!
Acting so damn mysterious,
You got your shades on your eyes.
And your heels so high
That you can't even have a good time.

[Pre-Chorus:]
Everybody look to their left, (yeah!)
Everybody look to their right! (ha!)
Can you feel that? (yeah!)
We'll pay them with love tonight...

[Chorus:]
It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance,
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

[Verse 2:]
(Listen, okay.)
We need to take it back in time,
When music made us all UNITE!
And it wasn't low blows, and video hoes,
Am I the only one gettin'... tired?
Why is everybody so obsessed?
Money can't buy us happiness.
Can we all slow down and enjoy right now?
Guaranteed we'll be feelin'
All right.

[Pre-Chorus:]
Everybody look to their left, (yeah!)
Everybody look to their right! (ha!)
Can you feel that, (yeah!)
We'll pay them with love tonight...

[Chorus:]
It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance,
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

[B.o.B]
Yeah, yeah.
Well, keep the price tag,
And take the cash back.
Just give me six streams and a half stack,
And you can keep the cars,
Leave me the garage.
And all I..
Yes all I need are keys and guitars.
And guess what, in 30 seconds I'm leaving to Mars!
Yes, we leaving across these undefeatable odds,
It's like this man, you can't put a price on the life.
We do this for the love so we fight and sacrifice every night,
So we ain't gonna stumble and fall never.
Waiting to see, a sign of defeat uh, uh!
So we gonna keep everyone moving their feet,
So bring back the beat, and everybody sing,
It's not about...

[Chorus: x2]
It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance,
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

It's not about the money, money, money,
We don't need your money, money, money.
We just wanna make the world dance!
Forget about the price tag.
Ain't about the (ha!) cha-ching cha-ching.
Ain't about the (yeah!) ba-bling ba-bling,
Wanna make the world dance,
Forget about the price tag.

[Jessie J -Outro]
Yeah yeah,
Oo-oooh.
Forget about the price tag.

Cel mai bun prieten de-ai mei!

2011-01-22T16:49:00.003+02:00

Nu stiu daca sunt cel mai bun prieten al cuiva si, sincer, nici nu conteaza asta, dar stiu sigur ca cel mai bun prieten de-ai mei sunt mai multi de-o data! Ii iubesc pe unii dintre prietenii mei in asa fel, incat deja ii consider familie.

De ce scriu asta!
Cand vorbesc despre ei, nominal, cu altcineva, ma refer la ei ca fiind "cel mai bun prieten de-ai mei" (in scris imi iese asta cu "de-ai mei", insa in vorbire sunt inca agramat, folosind expresia "de-al meu" )

si de fiecare data mi se pare ca, numindu-l pe unul dintre ei "cel mai bun", ii denigrez pe ceilalti, insa acum, scriind asta, am incercat sa explic de ce formula "cel mai bun prieten de-ai mei" este un superlativ pe care il impart, cu drag, ba nu!, cu dragoste, mai multor prieteni de-ai mei.

Deci, acestea fiind spuse, folosesc aceasta incheiere sa va transmit, voua, prietenii mei, dragostea mea si speranta ca ea se va dezvolta si ca vom ramane, vesnic, prieteni.

Odihnă şi pace Sorin Dănilescu

2011-01-19T10:48:00.004+02:00

M-am gândit de foarte multe ori la sinucidere! În adolescenţă, gândul "aş vrea să mor" era, uneori, mai comun decât vacanţele trimestriale. Gândul că mama va afla de notele proaste sau cel că fata pe care o idolatrizez nu mă place mă făceau să cred că viaţa nu-şi mai are rostul şi că, dacă visele mele din acel moment nu se împlinesc, nimic nu îmi mai poate aduce, vreodată, fericirea.

Crescând, am început să preţuiesc altfel lumea, emoţiile, iar valorile vieţii s-au schimbat, închizând vechile trăiri negative în nişte "capsule mici", aproape uitate, fără de care pot trăi fără a simţi vreo frustrare, la fel de fericit ca şi când ele nu ar exista sau, culmea, poate şi mai fericit, pentru că experienţele din trecut m-au ajutat să înfrunt cu brio noile provocări, pe care Universul mi le-a diversificat în fel şi chip.

Având în "bagaj" doar cele două paragrafe de mai sus, sunt convins ca eu nu voi face asta niciodată. Ştiu că soarele cel mai frumos iese întotdeauna din spatele celor mai negri nori, iar acest gând ar trebui să ne ţină puternici, încrezători şi entuziaşti în viitorul ce va să vină.

Nu ştiu ce motive a avut Sorin Dănilescu să facă acest pas, însa este, cu siguranţă, un gest nechibzuit. Un om atât de cerebral, atât de încordat, atât de sobru şi atât de profesionist nu avea voie să se lase prada emoţiilor. Nu avea dreptul la momente de slăbiciune. Nu el.

Îl regret sincer pe Sorin şi, pe această cale, transmit condoleante tuturor celor îndureraţi de dispariţia sa. Odihnească-se în pace.

Bomboana newyorkeza de la 1907

2011-01-17T14:49:00.006+02:00

Chiar daca nu este povestea mea, ci a unei prietene, Alexandra, trebuie sa va istorisesc urmatoarele:

Uitandu-se la emisiunea How it's made, acolo unde se vorbea despre automatele de bomboane, Alexandra a aflat ca celebrele masini dateaza din secolul 19, dar ca americanii le-au preluat si le-au facut cunoscute in secolul 20, mai precis in anul 1907 (am verificat si eu si informatiile se pupa), atunci cand, postandu-le pe peroanele metroului newyorkez (si asta inventat cu vreo 50 de ani in urma), oamenii le-au "imbratisat", transformandu-le intr-un brand, care, iata, rezista chiar si astazi, dupa mai bine de 100 de ani.
Nimic mega-extraordinar, am zice!

Totusi, originile nu i-au dat pace Alexandrei, iar cum anul 1907 este unul fatidic pentru istoria Romaniei (o alta revolutie romaneasca plecata de la unguri), a durat doar o secunda pana cand paralela dintre cele doua lumi i s-a creat in minte.

Deci:
In timp ce newyorkezul anului 1907, cu jobenul pe cap si cu bastonul la subrat, isi cumpara bomboane tutti frutti de la automatul din statia de metroul, romanul nostrul, de la moldovean pana la oltean, se batea cu furci si coase, imbracat in ie, itari si opinci, pentru a capata pamanturile inapoi de la "mogulii" momentului.

Stau si ma gandesc, acum, oare cum vor privi copiii nostri in urma peste 50 de ani! Oare diferenta li se va parea la fel de mare? Nu m-ar mira...

Tangled +/- rasul lui Piticu

2011-01-14T14:31:00.002+02:00

Chiar daca l-am auzit in nenumarate randuri, nu ma pot obisnui cu rasul lui Piticu! Nu stiu de ce, insa reuseste sa ma scoata din orice stare de spirit. Chiar daca este extraordinar de amuzant, e la fel de deconcentrant:)
Totusi, cu putin noroc, la Tangled am aterizat in capatul celalalt al randului, de-acolo de unde am putut trai povestea exact asa cum imi doream sa o fac. Mi-am luat zambetul si entuziasmul de copil si am vazut, neasteptat, una dintre cele mai tari animatii de pana acum.

Pe langa multumirile speciale pe care vreau sa li le ofer lui Auras, care mi-a extras numele la concursul pentru biletul "dambogea", Corinei, care m-a invitat la film si lui Alex si Anei, care m-au condus acasa, le multumesc si Matildei, Anei, Andrei, Stefaniei, lui Andu, Dan, Adrian si Piticu, pentru o companie excelenta

In rest, va recomand cu drag filmul Tangled, musai la Afi si 3D!

Blogul meu in 2011

2011-01-11T12:29:00.002+02:00

Am primit o leapsa de la Andrei Cismaru, fiindca, altfel, probabil as mai fi amanat o perioada primul post pe 2011.

Chiar daca mi-am luat un domeniu, pe care, candva, am sa-l exploatez, nu am niciun plan cu el pentru 2011. La fel ca si pana acum, am de gand sa scriu fix cand si cum am chef, fara o nisa si fara un target. Blogurile sunt pentru bloggeri, iar eu nu ma simt unul sau, mai bine spus, nu blogger e cuvantul care as vrea sa ma reprezinte.
Daca la un moment dat voi avea nevoie sa-mi promovez imaginea, voi coordona un proiect mare sau voi gasi o nisa despre care sa scriu cu placere sau #cudrag, imi voi face, cu siguranta, si o strategie pentru dezvoltarea pozitiva a blogului

Cheers and a great 2011!

1000 followers, as my Christmas gift

2010-12-28T02:37:00.007+02:00

Nu stiu cum vedeti voi toata chestia asta cu twitterul, dar mie mi se pare o inventie super-pozitiva, care, pe langa faptul ca m-a ajutat sa fiu la curent cu tot ce se intampla in tot ceea ce ma intereseaza, m-a ajutat sa cunosc oameni minunati, la care nu as fi ajuns, poate, niciodata. Oameni intelepti si generosi peste medie, dar, cel mai important, oameni buni!
I don't know how you see this whole Twitter thing, but it seems to me as a super-positive invention, which, besides helping me being aware about everything that happens in my domains of interest, helped me on meeting wonderful people, whom I couldn't have ever met in other ways. More than average wise and generous people, but most important, good people!

Astazi am ajuns sa vad, cu mega-placere, ca am o mie de followeri. 1000! O mie de persoane, mai mult sau mai putin duplicate, care au ales sa urmareasca ce scriu eu in cate 140 de caractere, fie ca este vorba despre sport, online, pozitivitate sau, cel mai important, lucruri pe care uneori le scriu despre mine.
Today I was surprised to see that I have one thousand followers. 1000! One thousand people, more or less duplicated, which chose to follow what I write in 140 characters, either if it's about sports, online, positivity or, most importantly, about me.

Va multumesc umil si primesc momentul ca pe un frumos cadou de Craciun, la care ati contribuit cu toti!
I very humble thank you and I receive this moment as a beautiful Christmas present, on wich you all have contributed!

B.U.G. Mafia - La Fel De Prost Ca Tine (feat. Bogdan Dima)

2010-12-25T22:52:00.003+02:00

Rar imi place atat de tare o melodie, incat s-o postez aici. Totusi, melodia La Fel De Prost Ca Tine (B.U.G. Mafia feat. Bogdan Dima) ma trece printr-o mie de stari, amintindu-mi de adolescenta, atunci cand traiam fiecare vers al melodiilor semnate de Mafia.

Pasionati de online, offline!

2010-12-23T02:58:00.006+02:00

Sunt placut surprins de energia pozitiva pe care o afiseaza oamenii in retelele sociale atunci cand intra in vacanta. Totusi, sunt si mai surprins cand vad acel "in sfarsit offline! ne vedem dupa vacanta!", pe care il posteaza multi.

Hmmm! Deci, vreti sa spuneti ca pe voi va bucura momentele cand scapati de online? Chiar asa de mult asteptati pauza? Chiar atat va place de noi? Chiar atat va place twitter si facebook, neogen si netlog sau care mai sunt siteurile de socializare de care va aratati atat de pasionati? Sa-nteleg ca voua nu va place social media si ca o faceti doar din obligatie? Naspa...

Eu sunt activ pe facebook si twitter doar pentru ca imi place ceea ce se intampla acolo. Daca vreodata voi combina jobul cu ele, o voi face doar pentru ca imi va face placere, iar atunci, pasiune fiind, probabil ca nu mi se va parea deloc normal sa ma dezic de ele in vacanta.

Anyways, sarbatori fericite si un nou an minunat!

De ce iubesc colindele!

2010-12-15T19:48:00.001+02:00

Nu stiu daca voi ati obisnuit, dar eu mergeam cu colindul cand eram mic! Ba mai mult, o faceam toata luna decembrie! :) Plecand de la asta, o sa scriu despre colinde si despre motivele care ma fac sa le ascult cu placere.

Prima data cand am mers cu colindul aveam 8-9 ani. S-a intamplat in satul bunicilor mei, iar experienta mi-a ramas in memorie ca fiind frumoasa din doua motive: m-a minunat biciul pe care unul dintre sateni il folosea noaptea pentru a scanteia asfaltul si, al doilea, entuziasmul oamenilor de a se lasa colindati. Din nefericire, atunci am primit doar mere si covrigi drept rasplata, asa ca inca nu descoperisem semnificatia pecuniara a colindelor...

Dupa ce pana pe la 10-11 ani mi-am colindat doar rudele si vecinii de bloc, care "sareau" cu sutele de lei pentru blondutul cu ochi albastri, pana pe la 15 ani, cand deja eram la liceu si nu mai puteam presta, am adunat adevarate colectii de amintiri din perioada sarbatorilor, pentru ca a-ti petrece zile intregi cu prietenii cei mai buni, impartind zonele instarite ale Bucurestiului si "crosetandu-le" tactic pana la epuizare nu e usor, dar cu siguranta este un izvor de amintiri, care te marcheaza si care iti ramane ca un zambet lin modelat in memorie

Normal ca nu cantam de dragul colindelor sau doar pentru ca spiritul Craciunului ne inspira asta. Normal ca ne gandeam sa facem bani, sa-i impartim si sa-i pacalim pe cei mai mici din grup, dar asta nu ne impiedica pe toti sa colindam cu drag. Era un job de sezon pe care ni-l alegeam si la sfarsitul caruia ne permiteam sa ne organizam revelionul asa cum voiam, sa ne cumparam orice haine ne doream si sa facem cadourile pe care cei dragi le meritau.

N-ai cum sa fugi speriat pe scarile unui bloc, razand in hohote de batranul care a dat drumul la caine dupa tine pe scari si sa nu-ti amintesti zambind de asta. N-ai cum sa nu-ti amintesti de momentele in care un singur ghiont starnea hohote infundate de ras chiar in mijlocul colindului sau cand fiica familiei colindate era atat de draguta incat uitai versurile de mii de ori repetate. Nu ai cum sa uiti jena momentelor cand te trezeai ca trebuie sa o colinzi, acasa, pe una dintre profesoarele din scoala. Sunt momente fantastice, asa cum am zis, de neuitat!

Astfel, de fiecare data cand ascult un colind sunt din nou copil! Senzatia aceea de fericire, bucurie si implinire ma imbie si ma face sa zambesc ori de cate ori retraiesc sentimentul.

foto: turnbacktogod.com

Help a brother get2 New York

2010-12-13T17:41:00.002+02:00

Pe scurt! Canyon Romania a facut un concurs, care are ca premiu o excursie la New York!
Eu ma gandesc ca in loc sa il castige vreun spammer necunoscut, mai bine il castig eu (nu ca eu as fi un spammer cunoscut), cu ajutorul vostru!
Si, mai mult, pentru ca au fost puse la bataie doua locuri, daca eu o sa fiu castigatorul, voi lua cu mine in vacanta pe cineva de pe twitter! One random romanian follower!
Astfel: click aici si voteaza-ma!
Plecaciuni,
Alex Cirstea!

The Town! Un film reusit!

2010-12-09T04:33:00.004+02:00

Nu mi-a placut niciodata de Ben Affleck. Nu stiu de ce, insa mi s-a parut intotdeauna doar un handsome guy care da bine pe ecran si atat. Mi se parea ca joaca mediocru si ca nu ma va impresiona niciodata cu nimic.

Ca o perversa direct de pe Targu' Hollywood, Ben Affleck nu numai ca joaca teribil de bine in filmul The Town, dar se pare ca tot el este si regizorul filmului asta, film care mi se pare unul dintre cele mai tari pe care le-am vazut in 2010.

Se poate sa fiu subiectiv, iar filmul sa nu fie chiar asa cum il vad eu, pentru ca este genul de film care mi-a placut intotdeauna: ei hoti, mai destepti ca politia, fuga finala, ceva drama, ceva romantism, insa cu toate astea risc si-l recomand ca pe un film bun.

Dau fericire... la schimb!

2010-12-07T02:35:00.004+02:00

A fost prima data in viata mea cand n-am primit nimic de Sfantul Nicolae. Mosul m-a ocolit intr-un mod bizar, intr-unul dintre momentele in care, probabil, aveam nevoie de el. Sa simt ca inca exista... chiar si reinventat.
Totusi, cu ocazia asta mi-am amintit despre subiectul "cadouri", un subiect care ma macina de ceva vreme si despre care nu am vrut sa scriu manat de vreo frustrare de moment, asa ca l-am amanat. Pana acum...

sa zicem ca:
El i-a cumparat ei o ciocolata de Craciun! Ea nu i-a luat nimic! El a regretat cadoul facut!
sau
Ea i-a cumparat un cadou simbolic dintr-o excursie! El n-a sunat-o sa o intrebe cand ajunge acasa! Ea l-a acuzat de neimplicare si nu i-a mai dat cadoul.
M-am intrebat "de ce?"

Am observat ca oamenii nu fac niciodata cadouri gratuite, iar chiar daca par gratuite, nu sunt! Fiecare cadou il angajeaza pe receptor sa fie altfel decat pana atunci, iar, culmea, daca nu se va schimba, daca nu va oferi ceva in schimb, cadoul va fi regretat de emitator. E bizar!

Mi se pare ciudat sa facem cadouri care nu sunt din inima! Mi se pare incorect fata de noi insine sa nu ne bucuram de fericirea pe care le-o dam celorlalti si sa cerem, cu forta, fericire la schimb. Mi se pare o invidie pe fericirea altora. Mi se pare ca facand cadouri care nu sunt izvorate din suflet riscam sa confundam bunatatea cu egoismul.

Ziua Nationala! Iubitori si contestatari!

2010-11-30T20:41:00.003+02:00

Din nou 1 decembrie, din nou doua tabere adverse, din nou oameni normali, din nou patrioti, din nou contestatari.
N-o sa scriu despre cei care simt linistiti patriotismul din Ziua Romaniei si nici despre cei care nu iau in serios, dar la fel de tacut, sarbatoarea romanilor. O sa scriu despre fanaticii pro, asa cum il observ, fara a vrea sa-l schimb, pe Cezar Vasile si despre cei fanatici anti, asa cum i-am observat pe Cosmin Zodila si Mircea Mester, pe care, de asemenea, ii plac asa cum sunt.

Faptul ca ma intriga inversunarea lor ma face sa ma intreb ce-i impinge sa fie gata de razboi pentru a-si sustine cauzele si convingerile, mai ales cand subiectul este atat de sensibil, pentru ca este foarte clar ca niciodata n-or sa sarbatoreasca toate cele 6 miliarde de oameni Ziua Romaniei. Ziua Nationala trebuie simtita de sine si atat! Mai mult nu conteaza...
Ziua Nationala trebuie sa fie spectacol interior! Sa fie mandrie ca esti roman, ca ai Marea Neagra, ca ai Carpatii, ca ai o istorie si ca ai in jurul tau moldoveni, olteni, bucuresteni, tigani sau orice alta forma de a spune ca esti de aici. Altfel nu esti patriot si, evident, nu poti trai sarbatoarea asa cum trebuie ea traita.

Pe de alta parte, atunci cand ma intreb de ce vor unii sa conteste bucuria altora de a sarbatori Ziua Romaniei imi vin mai multe raspunsuri in minte. Prima data ma gandesc ca au niste complexe sau frustrari, dar nu! sunt sigur ca nu asta e motivul, sigur nu in cazul acesta. Oamenii astia nu sunt atat de saraci sau lipsiti de materie incat sa isi reverse indignarea pe o sarbatoare, deci trebuie sa fie altul motivul.

Pentru ca mai devreme tot Cosmin Zodila scria "Ti s-a nascut copilul pe 30 noiembrie si ii pui numele Andrei. Sooooo smart!", ma rezum la un gand: Exista momente, pe care poate nu realizam ca le avem, cand suntem invidiosi pe faptul ca altii au motiv de bucurie, iar atunci, mai mult sau mai putin manati de complexe, rabufnim! Venim in contraatac si, cu putina sustinere din partea altora la fel ca noi, invingem. Ii facem pe cei care sunt in sarbatoare sa paleasca, sa se rusineze si sa plece din momentul pe care si l-au creat, fie ca este vorba de Sfantul Andrei, Cupa Campionilor Europeni, Halloween, Thanksgiving, Ziua Barbatului sau, poate cine stie, chiar Ziua Femeii.
(Imi cer scuze daca am suna rautacios! Nu vreau sa par asa, pentru ca nu sunt asa!)

Intamplarea face ca acest quote sa-mi fi ajuns aproape chiar astazi si mi se pare ca li se potriveste, deopotriva, ambelor tabere: "Everything that irritates us about others can lead us to a better understanding of ourselves. ~ Carl Jung"

PS: Pe Mircea Mester il suspectez doar de pura caterinca, dar nici asa nu mi se pare normal! Nu e ok sa o faci pe marginea bucuriei altcuiva.

La multi ani, romani!

Cana mea preferata

2010-11-27T08:02:00.005+02:00

Cu toate ca este "mostenita", indraznesc sa-i spun "cana mea", pentru ca ma face sa zambesc si atunci cand am toate motivele sa fiu fericit, dar si atunci cand universul isi intoarce armele impotriva mea.
Sunt sigur intotdeauna ca sunt iubit! Chiar si atunci cand ma simt singur...

O generatie abuzata fizic

2010-11-10T18:15:00.004+02:00

In ultimele zile ma tot gandesc cum ar fi fost sa-mi dau invatatoarea din scoala generala in judecata. M-am mai gandit si in trecut, insa tot asa, in treacat.
Vad ce tam tam se face cand un copil este "urecheat" de cate un profesor si realizez tot mai mult ce copilarie mizerabila am avut din punctul asta de vedere si in ce societate infecta ne-am trait ceea ce numim "o copilarie frumoasa si plina de amintiri".

Daca nu as avea exemplele astea din prezent, cu ajutorul carora sa realizez ce comportament gresit au profesorii, as vedea-o in continuare pe invatatoarea mea ca pe o educatoare perfecta, care a inflorit tot ce puteam eu sa dau mai bun vreodata.
Totusi... vad tot mai puternic influenta comunismului si practicile proaste pe care generatiile dinaintea mea, profesori sau parinti, le-au capatat.

Daca intarziam, chiuleam, ne bateam, injuram, etc., invatatoarea noastra urma un ritual obisnuit: ne insira la tabla pe cei vinovati si, cu un bat foarte asemanator unui tac de biliard, doar ca putin mai mic, confectionat de unul dintre parintii din clasa, ne dadea la palma pana ne tremurau degetele de durere. Acum mi se pare incredibil...

Totusi, in conditiile in care acasa nu luam bataie, atunci nu mi se parea nimic anormal. Radeam de ea cand ne trageam mainile si dadea in gol si chicoteam in banca atunci cand alti colegi si-o luau in fata clasei, iar pe de alta parte si ei i se parea la fel de normal, pentru ca in general eram prieteni. Ne vorbea frumos si ne ajuta cu orice aveam nevoie. Ne dadea chiar si bani, daca vedea ca tanjim la merdeneaua, sandwichul sau covrigii vreunui alt coleg.

Probabil ca asta ar trebui sa ii lumineze pe cei care cred ca "era mai bine pe vremea mea" si sa le dea mai mult credit noilor generatii, generatii care urmeaza sa ridice standardele societatii.

Noua mea melodie preferata!

2010-11-09T05:20:00.005+02:00

Intr-un mod extraordinar de ciudat, Arssura, un rapper caruia nu i-a iesit castigator lozul de cariera, are o melodie, Materialista, care are ca sunet de fundal exact inceputul melodiei de mai jos.

De ce spun ciudat? Pentru ca melodia asta a lui Arssura i se potrivea, acum cativa ani, manusa, unei foste prietene de-ale mele, iar aceasta, cea a lui Aaron Neville, a devenit brusc si iremediabil melodia mea preferata.

If you want something to play with
Go and find yourself a toy
Baby, my time is too expensive
And I'm not a little boy

If you are serious
Don't play with my heart, it makes me furious
But if want me to love you
Then, baby, I will, girl, you know I will

Tell it like it is
Don't be ashamed to let your conscience be your guide
But I-I-I-I-I know deep down inside of me
I believe you love me, forget your foolish pride

Life is too short to have sorrow
You may be here today and gone tomorrow
You might as well get what you want
So go on and live, baby, go on and live

Tell it like it is
I'm nothin' to play with, go and find yourself a toy
But I-I-I-I-I tell it like it is
My time is too expensive
And I'm not your little boy

Management prost la The Silver Church!

2010-11-09T01:36:00.005+02:00

Intro:
Probabil ca stiti (sau nu) ca cea mai ieftina bere de la The Silver Church e 5 ron, o vodca-apple/orange/energy nu depaseste 12 ron, iar un Long Island este 14(sau 15) ron.
Probabil ca stiti (sau nu) ca aceleasi preturi le gasiti la cluburile studentesti, gen Club A sau B 52.

Probabil ca stiti (sau nu) ca la Fratelli, Bamboo, Le Gaga, etc preturile pentru respectivele bauturi sunt duble, iar restul, daca e mai mic de 5 ron (si atunci daca stai sa astepti), este deja calculat ca fiind spaga aferenta.
Ok...

Imbracat cu tricoul asta, in blugi si pantofi sport, am intrat fara nicio grija la B52 (dupa cum se vede), dar si la Fratelli, atunci cand inca era destul de cald incat sa-mi fie frica de camasa, asa ca, fara nicio grija, m-am dus linistit, curat, parfumat, dupa prietenii mei, vineri (5 noiembrie), la The Silve Church, club pe care eu il consider ca fiind unul studentesc, peste Kulturhaus, dar sub, mult sub cluburile de fite din Bucuresti.
Totusi, dupa ce am stat la coada pentru a intra in club (era full), dupa vreo 3 minute in care bodyguardul (subtirel, tinerel, imbracat intr-un sacou kitchos, trendul ala de anul trecut) m-a studiat, primesc replica socanta si, chiar daca acum mi-e indiferent, umilitoare: "Si dumneavoastra sunteti imbracat prea sport. Imi pare rau, nu puteti intra!"
Nu stiu ce a simtit Andone dupa ce a luat titlul si Cupa cu CFR, iar apoi a fost demis, insa cred ca emotia pe care am simtit-o in acel moment a fost tare asemanatoare.

Chiar daca am insistat ca nu e costumatie sport si ca am prietenii inauntru (despre care eram sigur ca sunt imbracati la fel de "sport"), n-a fost chip sa-l induplec pe usier, asa ca am urcat intr-un taxi si, incalcandu-mi toate principiile, m-am dus si m-am schimbat intr-un alt tricou, de data asta cu guler, pentru ca le promisesem prietenilor mei ca ajung si eu.

Acum, ce credeti? Ce am simtit eu cand am intrat in club si am vazut ca 50%+ dintre cei prezenti erau imbracati cu tricouri asa sau asa?

La mall! & Cele doua cuvinte! Ciudat!

2010-11-06T22:06:00.004+02:00

Astazi, dupa ceva vreme fara mall, am ajuns la Afi cu un prieten care vroia sa-si improspateze garderoba si care m-a rugat sa-l insotesc. Totusi, in loc sa ma impresioneze prin hainele exponate, magazinele aveau sa-mi ofere o alta surpriza, una cu adevarat inedita.

Stiam ca tipa cu care am avut cea mai lunga relatie din viata mea, a 3-a pe care am iubit-o, lucreaza la un magazin de-acolo, insa din nefericire nu am gasit-o la treaba, asa ca m-am dus mai departe, spre o farmacie, sa-mi iau un Nurofen. SOC!
La farmacie, incredibil, lovitura de proportii! Cea de-a doua fata pe care am iubit-o zambea larg, plina de viata ca de obicei:) am vorbit, am glumit, ne-am pupat si... am plecat. Mi-am spus ca e doar o coincidenta, m-am amuzat cu prietenul meu si... am mers mai departe.

La etaj, cand eram pe ultima suta de metri a excursiei noastre la mall, am intrat la Little Big, relaxati si multumiti ca gasiseram la Zara, Bershka si Pull n Bear destule variante pentru cumparaturi. Totusi, surprizele serii abia isi incalzisera mainile. Imi mai pregateau ceva! ALT SOC!

Prima, atentie!, prima mea iubire lucreaza acolo! WHAT THE FUCK? Nu e prea ciudat? Ce vrea sa insemne asta? E ceva ce-mi scapa. Ma rog...

Totusi, ca sa fie seara ciudata intru totul, mai am o "Mini-Maxima"! Atencion!
Pe prima fata si pe ultima femeie carora le-am spus "Te iubesc!" le cheama la fel! Acelasi nume de floare!

Adrian Paunescu, un "Om bun"

2010-11-06T03:48:00.005+02:00

Cand aveam 12 ani m-am rugat o zi intreaga de mama sa-mi dea bani sa ma duc la festivalul Om bun! Se intampla la Sala Palatului si tot ce-mi doream pe lume era sa-l privesc pe Vali Sterian fredonand celebra melodie Om Bun, melodie pe care de-a lungul timpului au cantat-o multi artisti extraordinari si pe care am reusit s-o invat cuvant cu cuvant dupa primele ascultari.
Surprinzator, la momentul acela aveam o singura caseta audio, inregistrata chiar de mine cu un an inainte, atunci cand, peste o banda Nirvana, furata de la sora-mea, inregistrasem o mare parte din editia Om bun, de la radio.

Concertul a fost de vis! Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit dupa ce i-am vazut pe scena pe toti acei artisti incredibili. Fiecare cuvant murumurat pe acorduri de chitara transmitea emotii fantastice. Ducu Bertzi, Vali Sterian, Pasarea Colibri in frunte cu Florian Pitis, Socaciu si ceilalti artisti mi-au intrat in sange si mi-au ramas acolo, probabil pentru totdeauna.

Totusi, ceea ce nu stiam la momentul respectiv era ca toata acea generatie de cantareti i se datora, in mare parte, unui singur om. Un om care a facut ca muzica folk sa devina oda pentru o intreaga generatie. O generatie care nu s-a temut sa-si afiseze emotiile si sensibilitatea! Aceeasi generatie care prin curaj si sinceritate s-a dezrobit si ne-a oferit noua, generatiei urmatoare, dreptul la fericire neconditionata.

Regret nespus ca a murit Adrian Paunescu, dar disparitia sa este alinata de una dintre ultimele declaratii ale marelui poet: "Am avut sentimentul ca traiesc intr-o lume care nu se distanteaza usor de mine si e mare lucru!", a spus el cu doar doua zile inainte de final, ceea ce demonstreaza ca si in al 12-lea ceas Maestrul a fost constient de impactul incredibil pe care l-a avut asupra romanilor.

Grigorescu, mentalist!

2010-09-22T23:32:00.004+03:00

Daca m-ati fi intrebat ieri dimineata cine e Vlad Grigorescu, probabil ca as fi spus ca e un scamator! Unul bun!
Anul trecut l-am tot vazut prin baruri facand numere de iluzionism: ba imi stingea o tigara in bluza nou cumparata, ba imi indoia monedele, ba imi stergea imprimeul de pe bricheta (eram fumator atunci). Erau faze misto, dar nu ceva ce sa nu poata face cineva care exerseaza doua-trei saptamani. Era tare, dar nu emotionant!

De curand, il mai vazusem la televizor. Acolo spunea ca adoarme oamenii, ca ii hipnotizeaza, ca le citeste gandurile. Nu mi-a placut! M-am gandit ca e victima unui producator prost, asa ca nu l-am mai urmarit. L-am lasat in cufarul cu scamatorii! Doar si eu faceam trickuri de cartofor cand eram mic, dar, la fel, nu stralucisem.

Eh, astazi, dupa ce am vazut la Glendale, pozitia mea s-a cam schimbat. Dupa ce am vazut niste Lie to me si am citit doua trei chestii despre inserarea gandurilor, am impresia ca omul asta bate spre cea ce-mi place mie sa numesc ca fiind "noua arma" in evolutia umana. Mentalismul chiar nu este pentru oricine, iar Vlad o face cu atata usurinta, incat pare ca vrea sa ma contrazica.

Nu stiu cum o face, dar o sa va spun ce pare ca face omul asta! Pare ca intra in mintea ta, vorbeste cu tine fara ca tu sa stii, iar apoi revine la realitate si te face sa rostesti exact ceea ce el ti-a transmis in momentele de inconstienta. E genial!

Knight and day

2010-09-22T05:35:00.003+03:00

Tocmai am terminat de vazut filmul Knight and day! E 5:40 si nicio urma de somn nu se intrevede inainte de rasarit. Probabil ca filmul asta e genul ala de comedie atat de usor de digerat incat te scoate din toate nelinistile posibile si iti da puterea si cheful sa traiesti de la zero, fara sa-ti fi incarcat bateriile in prealabil. Exact acelasi sentiment l-am trait si dupa ce am vazut Killers, cu Ashton Kutcher... ciudat!

Am tinut sa vad Knight and day ca sa mi-l iau de pe cap! Fosta mea prietena il vazuse chiar dupa ce ne-am despartit, iar de fiecare data cand ma gandeam sa vad un film ma gandeam la asta si, implicit, la ea. Sper ca mi-am luat gandul, cum s-ar zice...

Nu stiu daca sa-l recomand. E destul de simplut pentru a-l vedea acasa, singur. Probabil ca ar merge cel mai bine cu popcorn sau ceva de rontait, in bratele partenerului, intr-o dupa-amiaza de weekend in care pur si simplu n-ai chef si nici program pentru nimic. In pijama, in sufragerie, poate imediat dupa pranz...

E 5:47! M-apuc de Machete! Mi-a placut tare de tot de mexicanul asta in Desperado! Probabil ca Tarantino l-a aruncat din nou bine-n schema... 5:48

Guns N' Roses rulled @ Romexpo!

2010-09-22T02:21:00.005+03:00

Chiar daca ma consider un tip optimist, poate prea optimist, nu ma asteptam la mare lucru din partea concertului Guns N' Roses, dar, fiindca pana pe la 15-16 ani am fost rocker convins, mi-am zis ca trebuie neaparat sa-i vad.

Ma asteptam sa fie nasol in primul rand pentru ca la Dublin lumea a aruncat cu sticle catre scena, pentru ca Axl are 1445 de ani si s-a zvonit ca mai canta doar pentru a-si plati datoriile, pentru ca nu mai e Slash si pentru ca nu ma asteptam sa vad concertul din Golden Circle. Mai mult, dupa ce niste canadieni au incercat sa incalzeasca atmosfera printr-un show AC/DC wannabe pentru copii de 14 ani, Guns s-au lasat asteptati o ora, asa ca pesimismul ma invaluise intr-un mare fel! Chiar ma asteptam sa plec dezamagit acasa!

Primele doua piese au sunat ca dracu, pentru ca probabil microfonul uneia dintre chitare era setat ca fiind principal, in locul microfonului solistului, dar restul melodiilor au sunat genial, show-ul depasindu-mi cu mult asteptarile, Axl fiind inca in putere, suprinzator! Mai mult, chiar daca nu l-au gasit pe Jimmy Hendrix in locul lui Slash, Tommy Stinson (googled it) a facut fata cu brio chiar si la arhi-cunoscutul solo de pe November rain, iar asta chiar mi-a ridicat parul pe maini.

Chiar daca show-ul in sine nu a fost unul magnific, spectacolul de artificii si foc, steagul Romaniei imbracat de Axl, dar si miile de "petale" rosii de la sfarsit mi-au facut super impresie si ma fac sa-mi scot palaria in fata trupei.
Si, da! Sunetul este incomparabil mai bun in fata scenei decat in lateralul ei sau la mai mult de 50 de metri de ea.

Si una care-mi place, de pe noul album!

Sfaturile prietenilor!

2010-08-19T01:37:00.006+03:00

Zilele trecute am descoperit ca este o diferenta intre sfaturi rationale si sfaturi corecte. Am descoperit care este diferenta dintre prietenii care iti doresc siguranta si prietenii care iti doresc fericirea. Am descoperit ca eu, spre deosebire de altii, am, intre cei mai apropiati prieteni, oameni care ma iubesc si daca ma insel in privinta asta sper sa o fac pana la sfarsit, astfel incat sa fiu multumit etern de iubirea lor.

Dupa ce am aflat ca sfaturile prietenilor au contat enorm in decizia unui apropiat de a renunta la un proiect care-i aducea multumire, doar pentru ca nu era un proiect sigur pe termen lung, ci aducea profit sigur doar in viitorul apropiat, am ales sa fac si eu acelasi lucru: sa le cer sfaturi prietenilor mei in legatura cu viata mea, cu hotararile pe care ar trebui sa le iau in legatura cu ea, sfaturi despre modul in care ma comport in diferite actiuni care imi sunt importante mai mult sufleteste decat material, pentru a putea, ulterior, sa analizez legatura noastra. M-au minunat!

O sa citez, aproximativ, din sfatul care m-a incantat cel mai mult. Sfatul care m-a facut sa scriu acest post:
"Alex! Ca prieten nu-ti pot da sfaturi, dar iti pot spune parerea mea. A te schimba dupa cum iti spun eu inseamna a te transforma in ceva ce nu esti. Ceva ce ulterior te-ar putea face o persoana pe care tu sa n-o mai recunosti si pe care eu si cei din jurul tau sa n-o mai agream. N-ai mai fi tu!
Alegerile trebuie sa le iei singur! Trebuie sa-ti intrebi sufletul ce-i da satisfactie si sa alegi. Eu, ca prieten, prefer sa te vad fericit in prezent, cu gandul vei fi fericit si in viitor, decat sa te vad dezamagit inca de-acum, fara siguranta ca viitorul iti va mai oferi o sansa mai buna"

Am realizat ca prietenii nu sunt si profesori. Ei iti dau sfaturi in functie de sinele propriu, de experientele pe care le-au trait si de fricile pe care le-au acumulat de-a lungul vremii.
Astfel, in multe cazuri, sfaturile lor s-ar putea sa fie gresite, pentru ca ei nu sunt tu!

What is love!

2010-08-17T12:41:00.002+03:00

Un cercel de aur

2010-08-11T11:19:00.006+03:00

Pentru ca nu am mai scris de mult, trebuie sa va spun o poveste amuzanta, dar totusi nu prea. Un fel de tragi-comedie pe care am trait-o zilele trecute.

Cum iesi din metroul de la Lujerului pe la iesirea dinspre Piata Veteranilor (nord), poti vedea o trecere de pietoni, care traverseaza bulevardul Iuliu Maniu si care este intens tranzitata de calatori, unde, din mai multa sau mai putina neatentie, zilele trecute o doamna sau domnisoara se pare ca si-a pierdut unul dintre cercei fix in mijlocul strazii, chiar pe acea trecere de pietoni, pentru ca, alaltaieri seara, traversand linistit, mi-a sarit in ochi un cercel de aur in forma de evantai, care avea mai multe strasuri atasate si care parea cel mai frumos cadou pe care una dintre serile astea deprimante mi-l putea face, asa ca m-am aplecat sa-l iau din mers... insa fara succes. Mana mi-a atins o suprafata pe cat de plata pe atat de aurita.

Prima data am crezut ca este vreo farsa, asa ca am continuat sa merg pana in capatul trecerii de pietoni, unde m-am oprit si m-am gandit "ce dracu se intampla?": nimeni nu radea, nimeni nu parea interesat de mine... totul parea ciudat, intrigant, asa ca m-am hotarat sa trec iar, doar pentru a studia mai bine situatia.

Am asteptat sa se faca verde, am traversat ultimul si, trecand din nou pe langa cercel, am realizat! Era cazut pe asfaltul fierbinte, iar prima roata care a trecut peste el l-a facut una cu pamantul, la propriu. Cercelul este la vedere, dar totusi imposibil de luat fara ca toata lumea sa se rada de tine. Ca sa nu mai zic de cazul in care nu reusesti sa-l iei de-acolo:)

Anyway, ma gandesc cat de multa lume s-o fi ars cu cercelul ala si, tototdata, sunt curios daca exista vreo camera video prin zona. Ar iesi un film genial... de romanesc

Sinucidere? Been there, done that!

2010-07-16T22:54:00.005+03:00

Daca tot e sezonul confesiunilor despre sinucideri, caderi psihice si dezamagiri, gasesc ca este momentul sa va povestesc si eu despre zilele in care nu doar ca m-am gandit sa ma sinucid, dar am si pus in practica.

Era 1998 si tocmai incheiasem clasa a 8-a, asa ca a venit momentul sa dau la liceu. Chiar daca acum mi se pare incredibil, atunci nu mi se parea mare lucru sa pic, mai ales ca jumatate dintre prietenii mei cei mai buni se lasasera de scoala pana-n clasa 6-a sau ramasesera cu un an sau doi in urma mea, deci nu m-am spetit peste masura cu studiul.

Totusi, cand am vazut cu ce note am picat am intrat in depresie si m-am panicat, reusind sa ma calmez doar cand am auzit ca si capra vecinului este la fel de moarta (cel mai bun prieten al meu, un alt Alex, picase si el.)

Astfel, una peste alta, dintr-o gluma-ntr-alta, am ajuns la el acasa, in fata unui dulap plin cu pastile! PLIN!
Am curatat cele doua rafturi de flacoane colorate si, dupa ce le-am desertat pe pat, am inceput: "Doua albastre tie, doua mie, trei rosii tie, trei mie, una neagra mie, una tie... si tot asa", trezindu-ne fiecare cu cate doi pumni plin de pastile multicolore, pe care, fara prea multe discutii despre viata de apoi, le-am inghitit cu doua sau trei pahare de apa.

Chiar daca initial am simtit cum incepem sa ne dezintegram din interior, dupa vreo ora in care nu s-a mai intamplat nimic am hotarat sa plecam afara, fiindca ne-am dat seama ca e destul de penibil sa murim asa, fara sa ne vada nimeni. Totusi, nici afara nu s-a intamplat mare lucru, momentul transformandu-se, evident, intr-unul cat se poate de amuzant.
La ceva timp dupa sinuciderea esuata, am aflat ca ii mancasem lui Alex toate vitaminele...

Chiar daca nu este cea mai iscusita poveste, ea are totusi o morala tare importanta, care m-a ajutat, de-a lungul timpului, sa trec peste momentele grele.
Mi-am dat seama atunci ca timpul le rezolva pe toate si ca nu intotdeauna lucrurile sunt atat de negre precum par.

Grupul de Rezistenta - 1 la suta

2010-07-15T23:24:00.001+03:00

Continut bun! Bun tare!

Jandarmii, din nou gazde onorabile

2010-07-02T01:39:00.005+03:00

Pentru ca nu vreau sa raman dator pentru inca o zi cu povestea de la patrulaterul de fotbal organizat de Jandarmerie, am sa scriu, in cateva randuri, impresia pe care mi-a lasat-o cea de-a doua editie la care a fost invitata Echipa Bloggerilor.

Cu sufletul strans pentru ca sunt inca accidentat de la prima editie (cu recidiva "decisiva" la Cupa Agentiilor) m-am dus si eu sa-i sustin pe baieti, mai ales ca echipa suferea de mai multe absente importante si avea nevoie de suport moral. M-am echipat cu seminte si buna-dispozitie si am incercat sa-i montez pe baieti pe parcursul celor doua meciuri, pentru o determinare mai buna si obtinerea unor rezultate pozitive, dar dupa 0-4 cu Jandarmeria mi-am dat seama ca ma pricep mai bine la spart seminte, asa ca am lasat-o mai moale cu racnetele, rezultatul vazandu-se in meciul urmator, cand, fara stres de pe margine, bloggerii au invins echipa ziaristilor, scor 2-0.

Chiar daca era de asteptat sa fim primiti cu "bratele deschise", asa cum s-a intamplat si prima data, am fost placut surprins de organizatori, care ne-au aratat super atentie si super respect de cand am venit si pana cand am plecat, facandu-ne sa ne simtim, intr-adevar, ca niste oaspeti de seama.

Au mai scris despre eveniment:
Apropo.ro
Vlad Dulea
Andrei Cismaru

Banii mei de party, pierduti undeva intre BTRL si ING

2010-07-01T01:58:00.005+03:00

Pe modelul "bani albi pentru nopti albe" in bugetul meu de party pastrasem 100 de ron, bani necalculati in cheltuielile de pana la salariu, asa ca marti, cand urma sa trecem pe la OpenPub sa vedem Portugalia - Spania, am incercat sa-i scot, dar sansa (fiindca asa se merge, se pare, cu bancile romanesti... la noroc!) n-a fost de partea mea.

In prima faza, avand un card ING nou, cu poza mea pe el (nu poti scoate hi5-ul din om), am gresit pin-ul de 2 ori la Romana, dar stiind ca daca ma voi linisti 5 minute mi-l voi aminti am ales sa incerc si mai tarziu, asa ca am ajuns, calm si sigur ca mi-am amintit pin-ul corect, la Banca Transilvania, cea de vizavi de Dinamo, la care am introdus pinul (corect), am solicitat eliberarea celor 100 de ron si, cu mana intinsa, am primit doar un zambet de la Matei, care cu tonul ironico-binecunoscut, mi-a spus: "hai ma, stai linistit, iti dau eu o bere", apasand parca pe butonul meu de emotii jenante...

Intre timp pe ecranul bancomatului scria "Operatiune respinsa" sau ceva de genul asta.
Ma rog, "asta e", mi-am zis si am petrecut la openpub fara sa ma mai gandesc la incidentul prin care tocmai trecusem (eu inca aveam impresia ca am gresit de 3 ori pinul!)

Totusi, dimineata urmatoare, consultand homebank-ul din nou, am vazut ca ballance-ul meu este cu 100 de ron mai mic, dar ca in extrasul de cont nu era inregistrata niciun fel de tranzactie, asa ca m-am pus pe dat telefoane la call-centerul ING (singurul deficit pe care mi se parea, pana acum, ca il are ING), acolo unde o domnisoara, fara scuze sau alte "fantezisme" la care m-as fi putut astepta, mi-a explicat la obiect: Banca Transilvania este de vina, noi n-avem nicio vina, va recuperati banii in 15 zile daca anulati tranzactia la noi, mergand la orice sucursala sa semnati o cerere (aici i-am explicat ca as vrea sa se intample cumva prin telefon sau online, dar mi-a zis ca nu se poate) sau in maxim 45 de zile daca nu faceti niciun fel de cerere (sau ceva de genul asta, lasandu-ma aproape in "sah mat").

De parca nu m-ar fi dezamagit destul prima tanti de la ING, imediat cum am postat pe twitter patania, o a doua tanti de la ING (pentru ca am inteles ca te vorba tot de o tanti) a hotarat sa-si faca un pic da branding ironic pe contul meu, lasandu-ma la final cu o masca pe care nu o mai incercasem de ceva vreme.

Chiar daca milionul meu e "pa si la revedere" exact cand aveam mai multa nevoie de el, am tras niste concluzii destul de surprinzatoare din experienta asta:

1. Banca Transilvania putea sa ma arda de 1 milion, fara ca eu sa-mi dau seama.
2. ING nu se implica exact atunci cand ar trebui mai mult sa o faca.
3. Extrasul de cont de la ING nu-mi spune ce s-a intamplat cu banii mei
4. Tanti care se ocupa de contul de socialmedia ING e prea distrata
5. Andrei Cismaru e singurul care a incercat sa ma ajute cu sfaturi

Apropo:

Family Guy - Where's My Money
- Watch more Funny Videos at Vodpod.

Odaia de oaspeti

2010-06-25T13:34:00.009+03:00

Am tot amanat momentul, dar trebuie neaparat sa povestesc o mica parte din w-endul trecut, atunci cand am fost la mama la tara, undeva aproape de Curtea de Arges.
Pentru ca am fost in numar destul de mare, am fost nevoit sa dorm la un var de-ai mei, care e un ecologist destul de inrait si care, in loc sa traiasca intr-un apartament din Amsterdam, a ales sa se mute in Romania, la tara, sa-si cultive gradina si sa faca totul cat mai ecologic.

Astfel, una dintre frumoasele surprize care ne-au asteptat in gospodaria sa, pe langa shake-ul din nuci si migdale (delicios by the way) si gradina ornata intr-un mod inedit, a fost camera de oaspeti, care este construita 100% din materiale naturale si care este cel mai romantic loc in care am dormit vreodata.
In seara aia universul a conspirat pentru bunastarea noastra. Ploaia torentiala si tunetele care luminau furtunos incaperea, blanurile calduroase imprastiate util, dar si lumanarile cu miros de cirese au facut ca ambientul sa fie perfect.
enjoy!

Totusi, trebuie precizat ca nu e loc mai linistit ca in ograda mamei:

Ia de la Basescu!

2010-06-25T11:31:00.002+03:00

Nu are nevoie de nicio adaugare!

via AndreiAvramescu

How YouTube thinks about copyright

2010-06-22T13:36:00.002+03:00

Chiar daca nu este nici pe departe o rezolvare a problemei pe care youtube le-o aduce siteurilor de content video, sistemul prezentat de Margaret Gould Stewart este, cu siguranta, cea mai buna solutie pentru cei care isi promoveaza produsele video pe youtube, permitand astfel o controlare si o marketare mai buna a continutului uploadat.

Pe mine m-a nascut o matusa

2010-06-18T15:56:00.008+03:00

Stiti vorba aia: "Eu n-am mama, pe mine m-a nascut o matusa!"? Ei bine, oricat de ciudat ar suna, eu am un prieten care a patit-o! N-am sa spun cine e, fiindca ar insemna ca nu mi-e prieten, dar nici sa nu povestesc nu pot, pentru ca faza e mult prea tare.

Mama lui, cea reala, l-a nascut cand era inca foarte tanara, asa ca sora ei mai mare a decis sa-l il adopte, crescandu-l si iubindu-l ca pe propriul fiu.
Chiar daca nimeni n-a mai spus nimic, secretul a rezistat doar 25 de ani, el afland de curand ca mama lui este, de fapt, matusa sa. Mai mult, a aflat ca verisoara lui este, de fapt, sora sa mai mica.

Una de vara, din popor

2010-06-17T14:06:00.002+03:00

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbenimi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Echilibru! Vin, scobitori, furculite si ... indemanare!

2010-06-14T14:49:00.008+03:00

Stiti cum sunt betivii aia care se tin pe picioare intr-un echilibru pe care pur si simplu nu il intelegi? Asa e si cu urmatoarea demonstratie!
Colegii mei n-au crezut pana n-au vazut sau, mai bine spus, n-au crezut pana n-au facut!
Aseara Mircea Badea a prezentat o chestie interesanta, cu niste scobitori, furculite si o sticla de vin, pe care cica a invatat-o intr-o vacanta.

Astfel, azi dimineata, colegul Grigore s-a enervat si a pus-o in practica!
Rezultatul:

Foto: Paul Chirila

De ce sa ne depasim frica

2010-06-14T01:36:00.005+03:00

Uneori frica ne face sa ne complacem intr-un mediu in care in mod normal nu am lasa pe nimeni sa se chinuie. Frica se aliaza cu mintea noastra si ne pacaleste ca mai mult de atat nu se poate si ca orice alta varianta nu poate duce decat spre mai rau.
Totusi, depasindu-ne temerile, uneori ajungem sa renastem, sa inviem in viata de care Frica ne-a privat!

Se poate s-o fi luat eu prea razna, dar asta a fost primul gand dupa filmul de mai sus.
Video via Matei

Vuvuzela vuvuzeaza, pe frustrati ii enerveaza!

2010-06-13T18:26:00.005+03:00

Cum bine a punctat cineva, vuvuzelele nu suna cu nimic diferit fata de cursele din Formula 1. Zumzetul este asemanator si doar daca tii neaparat mortis sa nu te bucuri de spectacol poti sa nu te obisnuiesti cu "vuvuzitul".

Sincer sa fiu, dupa primele 2 minute din fiecare meci am uitat complet de sunetul de fond, dar cei care se vaita de obicei pe twitter (de tigani, de frig, de cald, de politica, de presa, de bani, etc) au avut grija sa-mi aminteasca si de data asta cat de tare ii enerveaza pe ei vuvuzela.

Mie-mi place vuvuzela! Dupa ce termin treaba ma duc sa ma vad cu vuvuzeii mei sa vuvuzim doua-trei beri... asta daca ma lasa vuvuzela mea!

Minoritatile, ura si frica

2010-06-12T15:26:00.006+03:00

Mi-as fi dorit ca textul urmator sa intre in 140 de caractere, astfel incat sa ajunga la cat mai multa lume. E un citat din filmul "A single man", care explica cel mai clar de ce unii urasc anumite minoritati.

"There are all sorts of minorities, blondes for example, people with freckles, but a minority is only thought of as one when it constitutes some kind of threat to the majority. A real threat or an imagined one. And therein lies the FEAR. And, if that minority is somehow invisible……then the fear is much greater. And that FEAR is why the minority is persecuted. So, you see, there always is a cause. And the cause is FEAR. Minorities are just people. People……like us"

They'll call me freedom! Wavin' flag!

2010-06-10T15:44:00.006+03:00

When I get older I will be stronger They'll call me freedom Just like a wavin flag

Give me freedom, give me fire, give me reason, take me higher
See the champions, take the field now, unify us, make us feel proud
In the streets our heads are liftin’, as we lose our inhibition,
Celebration it surrounds us, every nation, all around us

Singin forever young, singing songs underneath that sun
Lets rejoice in the beautifull game.
And together at the end of the day.

WE ALL SAY

When I get older I will be stronger

They’ll call me freedom Just like a wavin’ flag

And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back

When I get older I will be stronger
They’ll call me freedom
Just like a wavin’ flag

And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back
And then it goes Oooooooooooooh woooooooooohh hohoho

Give you freedom, give you fire, give you reason, take you higher
See the champions, take the field now, unify us, make us feel proud
In the streets our heads are liftin’, as we lose our inhibition,
Celebration, it surrounds us, every nations, all around us

Singin forever young, singin songs underneath that sun
Lets rejoice in the beautifull game.
And toghetter at the end of the day.

WE ALL SAY

When I get older, I will be stronger
They’ll call me freedom
Just like a wavin’ flag

And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back

When I get older I will be stronger
They’ll call me freedom
Just like a wavin’ flag

And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back
And then it goes Wooooooooo Ohohohoooooooo ! OOOoooooh Wooooooooo

WE ALL SAY !

When I get older I will be stronger
They’ll call me freedom
Just like a wavin’ flag

And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back

When I get older I will be stronger
They’ll call me freedom
Just like a wavin’ flag

And then it goes back
And then it goes back
And then it goes back
And then it goes Wooo hooooo hohohohoooooo

And everybody will be singing it

Wooooooooo ohohohooooo

And we are all singing it

Gemini

2010-06-04T15:18:00.003+03:00

Daca nu i-as cunoaste, probabil ca mi-as dori din tot sufletul sa fiu in locul lor. Maine isi sarbatoresc cea de-a 26-a aniversare! Sunt gemeni! Au crescut intr-o familie buna, fii de general, au fost sustinuti sa termine cate o facultate, ba mai mult, relatiile tatalui i-au facut sa joace fotbal la cel mai inalt nivel romanesc, in Liga I. Li s-a dat liber la distractie si bani multi pe mana si nimeni nu s-ar fi gandit ca drumul lor o va putea lua vreodata gresit.

Totusi, libertatea, dar in primul rand anturajul, i-au facut ca la un moment dat sa urce pe un val gresit. Valul acela deasupra caruia plutesc toate viciile: alcoolul, jocurile, drogurile sau prostitutia, dar asupra carora nu pluteste niciodata nimeni, pentru ca ele nu fac decat sa-si scufunde victimele.
Astfel, dupa ce le-au placut in exces cluburile de lux, au inceput sa le placa si pastilele, prafurile, casinourile si aventurile pe care genul asta de viata ti le ofera, fara sa-si dea seama ca adrenalina se transforma incet, in timp, in dependenta. O dependenta care, inevitabil, a inceput sa ceara mai mult. Atunci a inceput cu adevarat sfarsitul. A fost ultima data cand au mai avut control asupra propriilor vieti.

Acum, la mai putin de 1 an de cand erau sanatosi, mergeau cu noi la fotbal, la petreceri, la mare sau la piscina, viitorul lor e sumbru. Se trezesc numai cu gandul sa-si faca bani de bile, nu mai mananca, nu mai dorm, hainele abia mai stau pe ei, iar heroina, drogul care i-a nenorocit, este, ironic, singurul cuvant pe care se feresc sa-l mai rosteasca.

Cine se aseamana se aduna! #1iunie

2010-06-01T01:00:00.005+03:00

Proverbul "cine se aseamana se aduna" a avut intotdeauna un "aer" negativ pentru mine. Imi venea imediat in gand, ori de cate ori in peisaj apareau infractori, prostituate sau oameni cu un IQ scazut. Totusi, pana astazi, nu m-am gandit niciodata ca exista si o "karma" a zicalei si ca in aceeasi masura energiile pozitive si de bun augur ii pot aduce pe oameni impreuna.

Majoritatea celor pe care ii urmaresc pe twitter este compusa din oameni buni. Oameni care arata ca in esenta lor binele si bunastarea predomina. Oameni care isi hranesc sufletul facand bine, care stiu sa provoace bucurie prin actiunile lor si care stiu ca lumea poate fi cu mult mai buna decat este.

Ma copleseste un sentiment fantastic cand ma gandesc cum ar fi ca maine dimineata cei care dorm acum sa se trezeasca si sa vada in lista lor numai copii care au comentat anumite chestii. Despre copilarie, sport, politica sau cine stie ce alte subiecte, chiar de #1iunie.

Oare nu despre asta este viata? Nu pentru a-i face pe ceilalti fericiti?

Suntem dependenti de propriile generatii!

2010-05-28T01:07:00.004+03:00

Bag de seama ca fiecare om este adanc atasat generatiei sale. Muzicii cu care a crescut, filmelor pe care le-a vazut, hainelor pe care le-a purtat, ba chiar a persoanelor pe care le-a iubit. Niciunul nu vrea sa accepte, totusi, ca ceea ce lui ii place a fost detestat, ba chiar renegat de generatiile predecesoare.

Astfel, bunica-mii nu i-a placut niciodata Beatles, mamei nu i-a placut niciodata Nirvana, iar mie, probabil, ar trebui sa nu-mi placa Tokio Hotel, ceea ce se si intampla, dar asta nu ma face sa spun ca trupa asta e una proasta, pentru ca afirmatia mea nu ar face nimic altceva decat sa ma bage in aceasi oala cu cei pe care ii dispretuiesc atat de tare.

Tot textul meu a plecat de la un tweet al lui @tudorg, redat de "n" alte persoane, care, dupa parerea mea, sunt urmatorii batrani care vor spune "Pe vremea meaa...!", fara sa-si aminteasca macar o clipa cat de mult au urat, la timpul lor, aceasta replica. (am mai dezbatut o data subiectul)
Nu spune nimeni ca Jean Constantin, Stefan Iordache sau Gheorghe Dinica (pe care ii regret, sincer, din tot sufletul) nu au fost buni. Au fost, poate, cei mai buni, dar nu pentru eternitate. Vin generatii noi, care nu se vor mai hrani cu romante si spectacole la teatrul de vara si care vor intelege altceva prin talent. Asa cum noi, la randul nostru, am creat noile noastre genuri, fie ca a fost vorba de imbracaminte, muzica, film sau, cine stie, poate sculptura, si generatiile urmatoare vor simti nevoia de revolutii si, chiar daca nu toate vor fi de succes, asta e singurul drum catre evolutie.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mi se pare ca nu prindem esentialul!

3 da' bune! Serialele mele preferate!

2010-05-26T14:18:00.006+03:00

Am fost placut surprins cand am vazut ca Toma imi paseaza o leapsa. Nu sunt obisnuit sa scriu la cerere (pe blog), dar de data asta parca mi-a centrat la fix. De mult ma gandeam sa scriu despre serialele pe care le urmaresc sau pe care le-am urmarit, insa gandul ca subiectul a fost, este si va fi abordat de toata lumea m-a facut sa sar peste.

Astfel, pe langa Sclava Isaura, Santa Barbara si Inima salbatica, filme care sunt "piatra de temelie" ale culturii mele serialicistice, o sa scriu, pe scurt despre cele trei seriale care mi-au dat dependenta, dar si cel de-al 4-lea, dar pe care inca nu mi-am luat inima-n dinti sa-l descarc.

Cel mai light dintre ele, dar doar pentru ca are doar 28 de episoade, este The Tudors, povestea la care am ajuns din intamplare, fara sa-mi fie recomandat de prieteni, internet sau tv.
Conjunctura a facut ca filmul August Rush sa mi se para minunat, iar The other Boleyn girl sa-mi trezeasca un interes special pentru viata lui Henric al VIII-lea, iar astfel, dintr-una-ntr-alta, am ajuns sa aflu ca Jonathan Rhys Meyers este actorul principal in The Tudors, chiar viata regelui.
Dupa primul episod eram deja bine "agatat" de farmecul actiunii, dragostea, gelozia, ura si invidia fiind ingrediente nemaipomenite pentru crearea suspansului de la finalul fiecarui episod. Am vazut primele doua serii (adica 20 de ep.) in numai 3 zile, iar cand a aparut a 3-a serie m-am abtinut eroic timp de 8 saptamani, pentru a-l vedea pe tot, "pe nerasuflate".
Astept cu nerabdare aparitia sezonului 4, in iunie!

Chiar daca mi se pare ca scenaristii au luat-o pe ulei de cand cu greva de la Hollywood, Lost este in continuare un serial pe care-l urmaresc cu placere, dar, trebuie sa recunosc, nu cu acelasi interes ca la inceput. Drept dovada, inca nu am ajuns la zi cu ultima serie.
Am inceput sa ma uit la Lost in iarna lui 2008. Internetul vuia cu Sawyer si Jack, iar eu, din varii motive, aveam o gramada de timp liber, asa ca l-am vazut din plapuma, pe sistemul "femeie deprimata", printre ambalaje goale de pizza, ciocolata si scrumiere pline, dar in acelasi ritm nebun, maratonistic.
Pentru cei care nu s-au apucat inca de el il recomand cu mare placere, pentru ca este aproape imposibil sa nu se regaseasca in actiunea filmului sau in caracterul vreunuia dintre personaje.

Prison Break este de departe cel mai tare film-serial pe care l-am vazut pana acum! Fiecare scena, fiecare modificare a actiunii si fiecare nou personaj iti cresc volumul de adrenalina si te fac sa te gandesti, involuntar, "Cum poate avea cineva atatea idei bune?"! Te enervezi cand ceva nu le merge bine si te agiti pentru a nu afla nimic de pe internet inaintea unui episod nou! Prison Break devine parte a vietii tale, oricat de tare ai incerca sa n-o faca. Da dependenta de la primul episod si, orice s-ar intampla extra (asta inseamna viata ta, de om normal), nu te poti tine departe de el. Michael, Lincoln, T-Bag, Sucre, Sara sau Bellik sunt doar cele mai importante dintre numele pe care le vei stii pe dinafara.

Bonus!
Urmatorul serial de care vreau sa ma apuc este Roma! Toata lumea spune ca e demential, iar eu sunt convins de asta, insa nu stiu cum as putea sa-mi mai fac timp pentru el. Nu sunt genul care sa vada un episod pe zi, iar gandul ca voi pierde iar cate 2-3 ore pe care nu le am la un film ma sperie fantastic!

Pentru ca sunt mai mult twitter decat blogger, le voi pasa leapsa ultimelor persoane care mi-au dat reply! Asadar: Mache, Aiurea si Diana Stoleru

Multi #OameniBuni la #FotbalTweetMeet

2010-05-23T21:11:00.007+03:00

Din nou weekend, din nou #fotbaltweetmeet, din nou voie buna, din nou oameni minunati si din nou echipa #OameniBuni.
Din nou am avut o echipa plina de energie pozitiva si ambitie, in care @MariusikNet a fost mai altruist decat de obicei, @trimbulindu a alergat asa cum trebuie dupa adversari, @JustF0rFun a demonstrat ca se poate apuca linistit de maraton sau gimnastica, iar @PoKniTu, dupa un lung repaus (spune el), a avut cateva sclipiri care ne-au ajutat sa ne adjudecam Cupa FotbalAmator.ro

Echipa #Nebarbieritii, condusa de @adrianciubotaru, si-a respectat blazonul de "bete-n roate" si ne-a incurcat din nou, inca din primul meci, doar sortii pastrand rezultatul egal la final, un egal smuls in ultimele secunde, dar un egal a actionat ca un arc pentru elanul #OameniBuni, echipa castigand toate meciurile urmatoare.

Cu doar doua meciuri inainte de final s-a disputat si "finala" competitiei, #oamenibuni intalnind-o pe ocupanta primului loc pana la acel moment, echipa condusa de @Lucian_Marin, "Let's Do It Romania", dar echipa noastra "si-a dorit mai mult victoria". Totusi, in poza de final dupa cum se vede mai jos, le-am oferit si lor o parte din trofeu.

Astfel, le multumesc coechipierilor mei, @Mariusiknet @trimbulindu @justf0rfun si @PoKniTu, capitanilor adversi @VladBalan, @BobbyVoicuRo, @LaurStrike, @Lucian_Marin, @AdrianCiubotaru, @TomaNicolau si @Bogdan_Marin si echipelor lor pentru competitivitate, dar in primul rand organizatorilor evenimentului, SportMeet.ro si FotbalAmator.ro

Curajul de a fi fericit - Un meci de paintball

2010-05-13T00:39:00.005+03:00

Vai cat de tare a fost astazi la paintball (multumim http://www.bule.ro/ pentru invitatie)! De mult nu m-am mai tavalit prin buruieni cu atata entuziasm. Am experimentat sentimentul ala de "nu-mi pasa daca murdaresc hainele, ca are cine sa le spele", pe care nu l-am mai trait de foarte multi ani.

E minunat sa uiti de robotul in care te-a transformat mintea ta si sa dai frau liber fiintei tale. Sa ai incredere in instinct si sa realizezi ca fericirea vine, intr-adevar, dinauntrul fiecaruia si poate fi descoperita facand orice, atat timp cat acel orice este facut creand, dand frau liber celui care esti cu adevarat, acel sine uitat in strafundul sufletului tau, pe care crezi, incorect, ca l-ai transformat in ceea ce esti astazi.

Astazi, la paintball (de fapt dupa, ca doar nu sunt Dalai Lama sa fac research spiritual non stop), mi-am confirmat ca a fi curajos nu este deloc ceva special si mai ales ca tot ce ne tine departe de curaj este frica de a renunta la rutina. Curajul este nimic altceva decat schimbarea robotului in fiinta, actionarea dupa instinct, ingrijit, dar niciodata nereactionarea. Ireactia este aliatul cel mai de nadejde al robotului uman, ireactia este frica, deci opusul curajului.

Totusi, pentru a ajunge un fricos ca mine sa ajunga sa scrie despre curaj a fost nevoie de coechipieri de incredere: Lucian, Valentin, Auras, David, Cezar sau Pandutzu (+ altii pe care nu-i regasesc in memorie la ora asta), carora vreau sa le multumesc pentru spiritul de echipa.

Weekend - 09 mai 2010 - #fotbaltweetmeet

2010-05-10T00:51:00.005+03:00

Inca o data a meritat din plin sa ma intalnesc cu oamenii astia plini de energie pozitiva. Believe it or not, e un tip care a venit tocmai de la Brasov sa joace cu noi!

Pilda desfranarii :)

2010-05-06T15:50:00.002+03:00

Mult Stimate Invăţător, vă rog explicaţi-mi :
- Dacă un bărbat se culcă cu mai multe femei, el este văzut ca un gigolo sau ca un fustangiu.
- Dar, dacă o femeie se culcă cu mai mulţi bărbaţi, ea este vazută ca o prostituată, sau ca o femeie uşoară.
- Nu este nedrept ?

Dalai Lama ascultă foarte atent şi dă ca răspuns această perlă de înţelepciune milenară:

"Iată fiica mea, gândeşte în următorul fel: dacă o cheie deschide mai multe lacăte, ea este o cheie specială, ceva optim de avut. In schimb, un lacăt care este deschis de mai multe chei diferite, ... este ceva foarte prost de avut".

Ipocriti 2.0

2010-04-26T10:12:00.009+03:00

Initial aveam de gand sa scriu despre cum ma jucam eu de-a v-ati ascunselea si cu tevi de cornete in '95 prin Atheneul Roman si despre cum ridicam nori de praf cand jucam fotbal in parculetul din spatele magazinului Eva, dar m-am sucit! Am sa scriu despre ipocriti, despre cei care uita de unde au plecat, in speta despre cei care ma urmaresc sau nu pe twitter. Voi scrie despre toti utilizatorii romani de twitter.

M-a atentionat @hoinaru azi dimineata, ca a citit un post de-al lui @arhi, care detalia despre cum twitterul se transforma, treptat, intr-un cocalarism de genul hi5, fiindca nu suntem relevanti. Total adevarat! Doar ca, printre cuvintele lui observ un egoism fantastic (il gasiti in ultimul paragraf)*, care ma intriga puternic, mai ales fiindca tocmai despre asta este vorba in toata povestea asta cu twitterul, mai ales in cel romanesc: sa luminam, in limita posibilitatilor, societatea romaneasca, sa ridicam nivelul cultural al oamenilor, sa cream retele sociale mari si puternice si, cel mai important, sa facem toate chestiile astea simtindu-ne bine. Prin intalniri de genul lecturi urbane, bikewalk, letsdoitro sau "n" alte intalniri de genul acesta, care aduc un plus societatii romanesti.

In alta ordine de idei, relevanta pe twitter, despre care am fost atentionat azi dimineata, poate fi pastrata doar de cei care se axeaza pe o anumita nisha (de fapt de branduri si nu de persoane fizice), iar atat timp cat folosesti social media doar pentru multumirea ta psihica si pentru socializare, nu vei putea vreodata sa ai toate tweeturile targetate pe cei 40, 400 sau 4000 de followeri, pentru ca atunci ar insemna ca tu, la randul tau, ai un target prin acele tweeturi, ceea ce nu este cazul pentru majoritatea utilizatorilor de twitter din world wide.

Eu inteleg ca oameni ca @arhi vad twitterul ca pe un tool de marketing si de promovare si mi se pare normal sa o faca, dar se pare ca uita ca inainte de twitter a fost facebook, iar inainte de facebook a fost hi5, deci el, ca si noi, este doar un utlizator mai evoluat in materie de social media, fata de cei care vin din urma si care au tot dreptul sa intre in orice mediu si sa spuna orice le trece prin cap, pentru ca, la fel ca si noi, sunt utilizatori de internet, mai mult sau mai putin evoluati in acest domeniu.

*{ultimul paragraf} Ce trebuie sa inteleaga utilizatorii romani de twitter este ca siteul asta nu este un mediu al celor care lucreaza in online, ci un modul de socializare inter-clase sociale. Daca vreti mai mult de atat luati exemplul celor care vor sa socializeze strict pe nisa asta si folositi numai reteaua sociala Linkedin. Acolo nu va veti "lovi" (deocamdata) de "specimene" ca cele de care se fereste arhi, oameni despre care el crede ca ii vor tine departe de social media pe "oamenii cu potențial, care poate ar avea ceva de spus pe twitter, nu mai pot fi atrași în zona asta" (in speta oameni care nu si-au bagat inca banii in social media si pe care arhi ii asteapta cu nerabdare in mediul lui - poate sunt subiectiv, dar eu asta inteleg)

Eu, spre exemplu as fi vrut sa il urmaresc pe @arhi, fiindca e un blogger important in mediul online romanesc, dar, pe de alta parte, unele posturi mega-scarboase SI FARA RELEVANTA de-alea lui m-au facut sa ma abtin sa-l mai urmaresc, nu sa fac haos.

Draga! Am sanii mici!

2010-04-15T09:33:00.002+03:00

Intr-o zi, o sotie se plinge sotului:
- Draga, sint nemultumita ca am sinii mici.
Sotul ii raspunde:
- Ia o bucata de hirtie igienica, freac-o intre sini si in citiva ani ai sa vezi ca o sa-ti creasca.
- De unde stii? intreaba mirata sotia.
- Cu fundul a functionat, nu-i asa?

Muzica e fericire

2010-04-14T15:17:00.003+03:00

Uneori mă surprind pe stradă fredonând unele dintre melodiile mele preferate, care, într-un mod inedit, se potrivesc "mănusă" cu vremea de afară, cu respectiva perioadă a anului sau, de cele mai multe ori, cu starea spirituală pe care mi-a adus-o un eveniment recent intâmplat.

E plăcut să realizezi că ai avut, chiar si pentru câteva secunde, momente de visare totală, momente în care nu ai fost nimic altceva decât un emiţător de energie pozitivă pentru toţi cei care te-au observat sau, mai mult, pentru cei care în acele momente s-au gândit la tine. Acelea sunt secundele in care elasticul energiei pozitive se întinde şi se întinde până când, brusc, realizezi, puţin jenat, că timp de câteva secunde sau poate chiar minute ai cantat pe stradă, printre oameni, pe bulevard, sub soare, aşa cum poate alţii nu o vor face niciodată. Atunci elasticul revine, într-o karma mai mult decât evidentă şi toată energia pe care ai emanat-o în ultimele clipe se întoarce! Înzecit! Doar că ciupitura nu doare, ci explodează în emoţii, trăiri şi mulţumire. Este ceea ce unii ar numi "moment de fericire"!

Astăzi, cu toate că nu am în plan să ajung la mare de 1 mai, m-am "prins" murmurând, într-un moment de acest gen, melodia Vino sa visam sub apa. Am realizat, din nou, că în ciuda faptului că sunt departe de a-mi atinge ţelurile, sunt un om fericit!

Urasc sforaitul!

2010-04-12T03:18:00.009+03:00

Pot sa incerc sa adorm oricat de tare, dar daca cineva sforaie langa mine sunt pa! Nu pot sa adorm oricat as incerca. Nu numai ca nu ma pot calma pentru somn, dar ma si enervez. Simt cam aceeasi senzatie pe care mi-o dau bormasinile sau ciocanele de snitele la 8-9 dimineata, in weekend. Ma seaca si uit ca mi-am promis ca sunt si voi fi plin de bunastare. Injur in gand si simt cum mi se incalzesc tamplele. Fierb la foc mic!

Ai doua scuze, ca om, sa sforai: sa fii beat sau sa fii foarte obosit, si, daca vreunul dintre acestea este motivul sforaitului, nu te vei supara pentru ca te-am trezit, fiindca pur si simplu vei uita(atunci cand esti beat sau foarte obosit nu mai tii minte nimic din timpul noptii. It's a fact!).

Totusi, daca nu esti beat, nu esti nici foarte obosit si ai ajuns sa dormi cu mine in camera, ia-ti adio de la sforait... sau de la somn! De fiecare data cand voi fi trezit de sforaitul tau, vei fi si tu trezit de zgaltaielile mele.
Sunt ingaduitor, totusi, cu cei care sforaie cand dorm pe spate. Pe astia, de regula, daca reusesti sa-i convingi sa doarma pe-o parte, se opresc din sforait, dar restul... Restul sunt, clar, sforaitori de meserie, nu-i poti opri decat daca ii zdruncini sanatos. Aia sunt genul de oameni pe care partenerul de viata chiar ii iubeste, pentru ca, sa treci noapte de noapte prin asa ceva, este prea mult. Doar dragostea suprema poate topi simfoniile grohaite ale unui sforaitor.

Apropo de asta, mai sunt aia care merg dupa principiul "Eu cand vreau sa sforai, fluier!". Stiti genul? Pfiiuuu! Pfiiuuu!

La multi ani, mie!

2010-04-06T12:10:00.003+03:00

Astazi implinesc 1 an de cand sunt nefumator. E ziua mea (personala) de glorie, ziua pe care acum un an am nominalizat-o ca fiind "momentul in care voi fi cu adevarat nefumator".
Sunt fericit ca am rezistat tentatiilor, care au aparut la fiecare bere, dupa fiecare masa si dupa fiecare partida de sex (de fapt nici inainte nu fumam dupa sex, dar da bine la partea artistica), reusind, astfel, sa strang 365 de zile de prezenta in societatea nefumatoare.

In alta ordine de idei, am descoperit multe chestii de cand m-am lasat de fumat. In primul rand am descoperit cat de multi dintre prietenii mei sunt nefumatori, uneori realizand ca stau cu 12-15 oameni la masa, toti nefumatori. Alea sunt unele dintre momentele pentru care merita sa te lasi de fumat. Te simti bun. Te simti natural. Atunci stii cat de tare ii deranjai pe restul cand iti aprindeai o tigara.
De asemenea, exista si niste mituri pe care le lamuresti o data ce te lasi de fumat, printre care povestea conform careia atunci cand te lasi de fumat incepi sa te-ngrasi, si te ingrasi, si te ingrasi si mai tare, pana cand iti dai seama ca ai gresit lasandu-te de fumat. Mi-as fi dorit sa fie adevarat, fiindca pe mine nu se pune nimic, oricat m-as ospata, insa nu e... Sunt la fel de "scandura" ca si anul trecut si probabil ca la fel de (hai sa nu ne mai vaitam) suplu ca si anul viitor, asa ca cei care pun ingrasatul pe umerii lasatului de fumat sunt niste lenesi.

As putea sa va spun si despre sutele de euro pe care le poti sparge altcumva dupa ce te lasi de fumat, despre gama de fete mai sociabile decat inainte, despre mirosul hainelor, despre mirosul respiratiei si despre multe alte chestii pozitive rezultate o data cu lasatul de fumat, dar ma rezum in a va spune ca lasatul de fumat este un lucru pozitiv, iar asta este cel mai important lucru al prezentului.

1 aprilie

2010-04-01T17:01:00.004+03:00

Nu stiu cat de proasta a fost gluma, dar de 1 aprilie, adica astazi, mi-am schimbat datele pe facebook. Mi-am pus data de nastere ca fiind astazi, in ton cu "sarbatoarea": April's fool, gen.

Am primit aproape la fel de multe urari ca de ziua mea, ba mai mult, unii dintre ei mi-au urat chiar a 2-a oara, cu toate ca ziua mea, cea reala, a fost acum o luna si o saptamana...
... mi s-a parut dragut:)

In alta ordine de idei, 1 aprilie nu a fost tocmai o zi linistita emotional:
Metrorex m-a blocat intre Eroilor si Izvor, a stins luminile si a dat drumul la fum, iar calculele m-au facut sa realizez ca de 1 mai o sa lucrez, fapt care m-a facut sa ma gandesc ca oricum aveam indoieli fata de mersul la mare de anul asta.

Neogen pe Facebook

2010-03-19T04:42:00.003+02:00

Eram pe neogen, stateam la agatat, cand ghici cine imi trimite un cadou? Una Oarecare!
Ma gandesc eu cum s-o agat fara sa par un vagabond disperat si imi vine in cap numele ei mic: Una!
O caut pe Facebook, n-o gasesc, umblu aiurea 2-3 minute fara sa imi dau seama ce-i place si, ce fac?
Ii bat apropo: "Papusa, ce-ar merge o aventura acum!", dar fix cat sa ii vina cheful.
Ba, si imi cere adresa, vine la mine, facem sex, ne imprietenim si pe Facebook. Foarte tare frate!

Filme bune si energii pozitive

2010-03-15T22:42:00.013+02:00

Zilele astea am avut un semi-maraton de filme bune, care m-au marcat placut si care le-au aruncat undeva in spatele topului pe mult mai celebrele Avatar si The Hurt Locker.

Vineri seara, dupa ce am epuizat ultima serie din Lost, am vazut Brothers, la recomandarea unui prieten. Filmul este mai mult decat minunat si, fara nicio frica, spun ca "l-ar fi batut la fund" pe The Hurt Locker in lupta pentru Oscar, mai ales ca cele doua se invart cam in aceeasi sfera, iar tanti aia din Precious nici n-ar fi comentat in fata micutei Bailee Madison, care joaca incredibil in rol secundar.
Despre Natalie Portman nu mai spun nimic! As fii subiectiv...

Sambata, dupa ce am ajuns acasa de la #rugbytweetmeet, am vazut Invictus, un nou rol extraordinar al lui Morgan Freeman, care il prezinta pe Nelson Mandela in toata splendoarea unui om care merita Nobelul pentru Pace. Filmul este atat de focusat pe proiectul presedintelui african incat omite chiar si momentul in care Mandela intra in lista "iluminatilor" care au primit, de-a lungul vremii, celebrul premiu.

Duminica, in dupa-amiaza dinaintea dezmatului de la Goblin, ne-am cocotat in varful patului si, cu sampanie si trufe (am avut ceva de sarbatorit :p), ne-am delectat cu An education, un film care e mai mult decat potrivit pentru duminica dupamasa. Ea e tanara si i se preconizeaza un viitor minunat datorita notelor de la scoala, el e genul de golan versat pe care parintii fetei il ridica in slavi pentru bun simt si educatie, insa, in filme, pe cat de mare este valul dragostei, pe atat de puternic este impactul cu tarmul realitatii.

Chiar daca ne-am oprit doar pentru un quick meal la kfc, seara de luni s-a transformat repede in monday movie, pentru ca din lista de filme noi cel putin 5 mi se pareau mai mult decat potrivite.
Astfel, ne-am oprit la Remember me, o poveste geniala, cu o distributie surprinzatoare, cu Robert Pattinson dupa succesul Twilight si Pierce Brosnan care la 50+ de ani arata ca si cand ne asteapta sa-l prindem din urma.
Totusi, chiar daca povestea este mai mult decat captivanta, iar actorii joaca excelent, am observat o urma de kitch care putea fi evitata: acele momente adaugate fortat, care in loc sa dea o tensiune speciala momentului, mai mult il linistesc, fiind mult prea previzibile.

La sfarsit, ca sa remontez teoria energiilor, mi s-a parut interesant faptul ca am inceput vineri, cu Lost, in care a reaparut Emilie de Ravin si am incheiat luni, cu Remember me, in care, in primiera, am vazut-o pe aceeasi actrita intr-un lungmetraj.
La fel de interesant mi s-a parut si faptul ca dupa #rugbytweetmeet, luand random un film dintre cele bine cotate, am vazut Invictus, povestea nationalei de rugby a Africii de Sud.

Astazi, dis de dimineata, M-am trezit cu chef de viata!

2010-03-01T22:21:00.005+02:00

Era 1 martie, era soare, iar sedinta era tocmai la 11:30, asa ca m-a lovit o energie de-aia copilareasca, de toata frumusetea si, dintr-o data, mi-am amintit cum mai topaiam eu in pat cand eram mic.
M-am ridicat si am inceput sa sar in pat, sa vad daca mai am echilibrul din copiarie, insa in secunda 2 m-a lovit gandul suprem: "Oare nu se strica salteaua daca sar asa?" mi-am zis, demolandu-mi tot cheful si elanul. Salteaua inca se misca iar eu cadeam, fara sa vreau, intr-o mini-depresie a maturitatii.

Mi-am sters, fortat, fatza de suparat si am inceput iar sa topai, no matter what, fiindca am realizat ca astfel de ganduri "responsabile" nu fac decat sa ma imbatraneasca, sa-mi ia cheful de viata si sa imi faca loc pentru alte ganduri "si mai responsabile" care sa ma duca, incet, catre o viata anosta, mega calculata si, intr-un final, robotizata.

Asa ca, in limita normala a deteriorarii psihice si fizice, m-am hotarat sa dau drumul putin mai mult la robinetul de actiuni cu energie pozitiva, pentru ca, in ciuda faptului ca dormisem 5 ore, iar toate caile logicii spuneau ca voi avea o zi infecta, m-am simtit odihnit, am avut o zi minunata, plina de oameni minunati, tocmai pentru ca i-am intampinat minunat.

Sevrajul - O scanteie de inteligenta

2010-02-13T02:35:00.005+02:00

Dependentii de droguri sunt magnifici! O data intrati in sevraj se transforma in niste masinarii fara sentimente, dar care judeca mult mai intens si mai corect decat ar fi facut-o in mod normal. Reusesc sa puna in aplicare niste scenarii incredibile si sa faca rost de banii pentru droguri, chiar daca asta inseamna sa-si insele familia, colegii sau cele mai vechi prietenii.

O sa va povestesc, pe scurt, 3 scenarii adevarate, ale caror actori sunt chiar 3 oameni pe care ii cunosc.

In 2006(cred), prin vara, toti prietenii mei vuiau: "Saracul Marin! Dupa ce ca are problemele pe care le are cu drogurile, a mai murit si maica-sa. A ramas singur! N-are nici cu ce s-o ingroape!", se auzea pe la mai toate colturile cartierului despre Marin, un fost bodyguard caruia, se pare, i-a placut mai mult heroina decat modelele din cluburile de fite.
S-a facut o cheta in cartier, fiecare cat a putut sa dea ca sa-l ajute pe Marin care se plangea pe unde nimerea de napasta care l-a lovit. Toti se simteau cu adevarat "prietenul la nevoie se cunoaste" pentru Marin.
Surpriza, pe cat de incredibila pe atat de amuzanta, a venit intr-una din zilele urmatoare, cand Marin, cu zambetul pe buze, dar vizibil rusinat, le-a zis prietenilor: "Bai! Serios! S-au dus banii. N-a murit mama, dar oricum nu sunteti prieteni adevarati, ca daca erati mi-ati fi dat bani si cand v-am cerut inainte, cand v-am zis ca nu mai pot de rauri", a spus Marin, minunandu-si prietenii pe care ii cunostea de aproape 30 de ani.

In 2008 un alt cunoscut de-al meu, Dan, s-a dus la el la tara, dar nu la rude, ci la vecinii rudelor si le-a spus asa: "Mama a facut un atac la ficat. E rau de tot! Trebuie operata maine neaparat, dar nu avem bani. Eu nu vreau sa ii sperii pe bunici, asa ca va rog pe voi sa imi dati, iar dupa operatie, cand o sa fie totul clar, le cer eu si vi-i dau inapoi", a spus Dan, lasandu-i masca pe consatenii bunicilor sai.
A strans destui bani si nu doar atat! Unul dintre vecini chiar a lasat munca in acea zi si l-a dus pe baiat cu masina pana in Pitesti, ca sa poate lua "saracul" repede autocarul spre Bucuresti, s-o salveze pe maica-sa.
Pe cat de ingrijorati i-a lasat pe sateni, pe atat de amuzat era cand povestea cum i-a ars.

Cea mai noua poveste ma are pe mine ca actor in rol secundar. Inca nu stiu daca o sa intru la categoria "pățiților", dar una dintre cele mai vechi prietenii ale mele merita suma pe care am investit-o. O sa-l numesc Vali (si asa e valentine's maine)
Nu stiu daca mama lui nu suporta sa-si vada copilul suferind sau pur si simplu nu avea de unde din alta parte, insa apelul a sunat asa: "Buna Alex! Sa nu crezi ca iti cer bani pentru droguri, dar tu esti ultima persoana la care mai pot apela. Imi trebuie bani pana luni. Vali sta in casa de o luna. S-a lasat! Promit ca nu sunt bani pentru droguri!", mi-a spus maica-sa, topindu-mi orice urma de sange rece.
Acum, dupa cum poate banuiti, exista doua variante:
1. Sa o fi prostit Vali pe ma-sa de asa natura incat sa fi inceput femeia sa ii faca rost de bani de droguri.
2. Chiar sa aiba oamenii nevoie de bani si sa ma simt, luni seara, un prieten adevarat.

Oricare din variante ar fi adevarata eu am ajuns la o concluzie tocmai din cauza (mai bine zis datorita) prietenilor mei drogati. Uneori merita chiar si sa platesti pentru a scapa de unele prietenii, pentru ca de multe ori "Un prieten pierdut se transforma intr-un strain castigat".

My friend Pussy!

2010-02-08T17:43:00.007+02:00

Cand eram mic am stat o perioada destul de lunga la bunica-mea, iar acolo, vrand nevrand, mi-am facut noi prieteni si prietene pe care, peste ani, am norocul sa-i reintalnesc. Totusi, una dintre reintalniri avea sa ma socheze intr-un mod amuzant:)

Statea in curte cu mine cand eram mici si nu mai stiam cum o cheama. Stiam doar ca toata lumea, inclusiv eu, ii zicea "Pusi". Era simpatica si avea un instrument la care canta, atat mai stiam despre ea.

Acum cateva zile m-am dus, ca un nepot exemplar ce sunt, sa-i dau bunica-mii zapada din fata casei, ca sa se poata manifesta cand vrea sa iasa un pic la aer sau ce actiuni zilnice poate avea ea la batranete si nu mica mi-a fost mirarea cand in drumul prin curte mi-a aparut, ghici cine?, fix Pusi!

"Buna Alex, ce faci ma, ce mai zici, cat te-ai schimbat", de-astea elementare, nevazand insa ca pe mine ma luasera transpiratiile de rusine. Imi venea decat "Hi Pussy!" si cu cat ma chinuiam mai tare sa-mi amintesc cum o cheama, cu atat mai tare imi veneau celelalte cuvinte pe limba. "Bine! Buna! Si tu esti de nerecunoscut!", am zis si eu, linistindu-ma, uimit de cat de simplu era raspunsul.

Cu chef! Pentru ca viata e frumoasa!

2010-02-04T22:53:00.003+02:00

M-a surprins replica unui prieten caruia, dupa ce mi-a dat linkul unei melodii, i-am spus ca se vede ca are chef de viata. Mi-a spus, pe cat de sec pe atat de revelator: "N-am chef. Impart chef!"

"Impartitor de chef" este ceea ce as vrea sa fiu eu si ceea ce mi-as dori, din tot sufletul, sa devenim toti. Este ceea ce poate face orice om pozitiv, orice om care vrea ca lumea in care traieste sa fie mai frumoasa. Gandind asa, impartind chef de viata, vei aduce, neconditionat, chef in viata ta, chiar si atunci cand el lipseste. Fii pozitiv, fara scopul de a le arata celorlalti ca tu esti binedispus si ei nu, si ii vei ajuta pe cei din jurul tau sa te inspire si sa iti faca viata frumoasa, mai frumoasa.

Cel mai usor drum catre fericire, catre multumirea interioara, este prin mijlocul celor care te inconjoara. Pentru ca viata e frumoasa!

Frizerita mea din copilarie

2010-02-02T01:19:00.007+02:00

Fie ca mergeam "pe" strand, cu colindu', la corcoduse sau ce alte activitati aveam in copilarie, grupul continea minim 5 insi, asa ca majoritatea amintirilor de gen pe care le am sunt pline de viata si de personaje.

Tunsul nu face nici el exceptie. Ne vorbeam cu o zi inainte si, a doua zi, fiecare avea 10.000 de lei pentru un tuns. Atat era! Mergeam pe stradute pana la Buzesti, undeva vis-a-vis de spalatoriile alea auto, si ne puneam la coada, coada lunga...

Daca ajungeam dimineata, asa cum voiam sa facem de obicei ca sa avem dup-aia o zi intreaga de distractie fara intrerupere, coada era mai lunga, fiindca trebuia sa o impartim cu batraneii care batatorisera toata dimineata Piata Matache, iar asta se incheia intotdeauna cu noi certandu-ne cu sau razand de pensionari, care ne catalogau ca fiind niste nemernici nesimtiti, ceea ce nu cred ca era foarte departe de adevar. Mancam seminte, injuram, vorbeam tare, eram niste adevarati cocalarei in devenire.

Fiecare avea o frizerita preferata. Era un fel de conexiune care se formase de-a lungul timpului. A mea stia cum vreau sa ma tund, ce cicatrici am, dar si ca aveam prietena si ca eram destul de stangaci in comunicare, asa ca de fiecare data cand mergeam sa ma tund plecam cu o noua lectie despre cum Cupidon este responsabil de aparitia lui Eros si de ce trebuie sa dau, din cand in cand, banii pe o floare.

Chiar daca era, poate, de doua ori mai mare decat mine ca varsta si pe semne si o cartierista sablon, imi placea sa primesc sfaturi de la frizerita mea si ma deschideam ca o floare atunci cand ma asezam pentru cele 30 de minute in ultimul scaun din frizerie si incepeam sa vorbim. Aveam momentul meu de maturitate in care vorbeam de la egal la egal cu o femeie si ii contraziceam sfaturile cu intamplari reale. Intotdeauna primeam ca prim raspuns un zambet si niciodata nu ma ridicam nelamurit. Fiecare tuns era o experienta frumoasa.

Astfel, un necunoscut,cineva care putea pur si simplu sa nu fi existat in memoria mea, a devenit o amintire pretioasa.

I love (my) facebook photo albums

2010-01-29T17:48:00.004+02:00

Cei apropiati mie stiu ca am o anumita pasiune pentru pozele cu mine... pentru pozele acceptabile/simpatice cu mine. Imi place sa fac 200(+) de poze intr-o vacanta, dintre care sa imi aleg 10-20 care imi plac si pe care sa le pot urca pe net sau sa le sharuiesc prietenilor. Totusi, am grija ca in pozele care imi plac mie, cu mine, sa nu apara niciun prieten uitandu-se shasiu, cu vreo fata de terminat sau, cum de obicei ies pozele de vacanta, cu fata de mort de beat, pentru ca, evident, nu i-ar face placere s-o vada nici el si nici prietenii lui.

Contul meu de facebook, care ar trebui sa arate cat de dragut si activ si iubitor si ... (mai adaugati voi lucruri bune) sunt eu, a ajuns sa fie compromis si sa reflecte fix realitatea, fiindca, dupa cum zice o prietena: "lasa tu, ca sunteti natureli.. mie-mi place.. ;;) e din ciclul la bine si la greu :D" Totaly WRONG! Si la bine si la rau e in vacanta, aici e virtual, e cum vreau eu sa fie vazut, e apogeul, e asa cum as vrea sa fie tot timpul :), asa ca daca vii tu si pui toate pozele din vacanta, pe care eu m-am chinuit o gramada sa le triez pentru a le scoate pe cele 20, si ma taguiesti la nesfarsit... pe masa, sub masa, tipand, razand, cazand, jucand .... beat, o sa ma cuprinda o minidepresie, pentru ca eu stiu ca, si tu, la randul tau, te-ai chinuit sa faci 2000 de taguiri si te-ai supara daca le-ai gasi pe toate sterse.

M-am enervat da-mi trece...

Sandboarding

2010-01-28T15:04:00.004+02:00

Nu e buna replica aia cu nu ne-am nascut in locul potrivit. Cred ca ne-am nascut in locul mai mult decat potrivit, doar ca am fost educati de asa natura incat sa ne uitam cu jind la altii, in loc sa dezvoltam noi.
Astfel, se poate face "snowboarding" si pe nisip, trebuie doar sa crezi si sa vrei destul de mult. In aceeasi masura poti fi fericit... chiar si in Romania.

+ 1 BONUS

Est-ing!

2010-01-15T17:48:00.003+02:00

Maine plec la schi! In Austria, pe stanga, colt cu Elvetia, la Ischgl!

Plec pentru ca sunt prea sarac sa nu o fac si prea hotarat sa-mi umplu viata cu momente frumoase. Plec pentru ca de vreo 2 ani nu am mai iesit din coltul asta de Paradis si pentru ca tot cam de atunci m-am indragostit de snowboarding.

Astfel, daca voi va ganditi ca ma simt bine, sigur ma voi simti bine, asa ca imaginati-va asa: O partie luuunnga luunga de tot, foarte lata, cu numai cativa insi care schiaza, poate cativa fulgi mari care se aseaza pe zapada dinaia care scartaie si EU! Pe snowboard, zambind larg, incantat de viata si, cine stie, poate bucuros ca am castigat la vreo tombola pe partie"

Ne vedem luni, cealalta luni!

Cum sa traiesti 100+ de ani

2010-01-13T18:33:00.004+02:00

Daca ii intreb pe cei de 20-30 de ani daca vor sa traiasca 100+ de ani de viata sanatoasa, linistita si calculata sau 60-70 de ani plini de "bucuriile vietii", vor raspunde ca a doua varianta e cea pe care doresc sa o savureze.

Totusi, cand vor implini 60 de ani si se vor uita inapoi nici nu-si vor mai putea aminti ce gust avea un Long Island sau ce sentiment le dadeau papilele gustative atunci cand simteau pe limba pielitele prajite de pe pui, pentru ca sanatatea ii va obliga sa renunte la ele. Vor regreta fiecare noapte pierduta si fiecare iesire in decor, care atunci le va fi influentat deja, in mod negativ, viata. Vor regreta zilele in care nu-si vor mai vedea nepotii sau stranepotii jucandu-se si-si vor dori sa dea timpul inapoi pentru a corecta greselile.

Mai jos e un nene care ne explica, mai clar, cum e cu longevitatea si ceea ce trebuie sa facem pentru a aspira la ea.

Shaworma la Levi's

2010-01-12T12:24:00.002+02:00

La inceputul anului trecut, sa inchiriezi un spatiu nu foarte mare de pe Bulevardul Magheru te costa intre 5000 si 8000 de euro pe luna, iar eu ma intrebam cum pot unele magazine, care oricum vindeau 1 produs pe zi, sa faca fata chiriei. Primeam raspunsul, corect ce-i drept, ca e principalul bulevard si brandurile mari trebuie sa fie acolo, chiar daca respectivul magazin iese pe minus.

A trecut un an si intr-o seara un prieten mi-a zis: "hai la o shaworma de la Levi's!" si, surpriza, in locul No36 (parca) era deschisa, proaspat, o shawormerie. Am zis ca nu-i nimic si ca, na, trebuia sa fie si o shawormerie de la Universitate la Romana.
Totusi, doar cateva zile mai tarziu, putin mai sus pe strada, intr-unul din locurile de 8000 pe luna, trona, falnic, o... Covrigarie! Covrigarie de-aia comunista, cu covrigii-n cos, ca-n povesti:)

Incet, incet brandurile incep s-o ushcheasca de pe Magheru si tot mai multe geamuri incep sa gazduiasca deja celebrul "for rent".

#Tipare Romanesti 2

2010-01-07T16:06:00.006+02:00

Intrand in sfera asta cu tiparele mi-am mai amintit de inca un moment, nu stiu cat de imprastiat in marea societate, prin care a trecut generatia mea. Mi-am amintit despre cum se obisnuia, in perioada cand eram in liceu, ca toata lumea sa se pupe cu toata lumea cand ajungea la scoala. Era un haos total, o gramada de timp pierdut, dar totusi, cine nu se pupa cu toate fetele sau, ma rog, fetele sociabile din clasa, nu era din grupul ala tare al clasei si dadea semne de sensibilitate. Nu era cool...
O data intrat in valtoarea asta cu pupatul nu mai aveai cum sa dai inapoi, era un timp pierdut pentru tot restul liceului. Daca dadeai inapoi era clar ca s-a intamplat ceva, ca esti suparat pe restul sau ca nu mai vrei sa fii in grupul lor, iar asta nu era o etapa prin care vroiai sa treci, pentru ca nimeni nu se mai dezisese vreodata de obisnuinta asta si, astfel, cine stie ce se putea intampla...

Ca si la partea cu puloverele, partea cu pupatul era impartita in mai multe categorii. Pupat en-gros, pupat moderat si pupat minim.

Astea cu pupatul en-gros sunt prima generatie de pitzy! Ele sunt "Evele" pitziponcismului. Pupatul en-gros este cel care se raspandea in mai multe clase si era doar al fetelor. Doar cateva fete din liceu treceau pe la mai multe clase sa se pupe cu lumea.
Totusi, chiar daca la ele in clasa se pupau cu majoritatea colegilor, la clasele vecine se pupau doar cu celelalte viitoare pitzy. Practic, pupatul en-gros era practicat doar de cele mai "bune" fete din liceu.

Pupatul moderat era practicat, evident, de cei moderati. Nici Dexteri, dar nici cocalari, nici pitzi, dar nici incuiate. Fete sau baieti, formand grupuri de 6-7, care nu se pupau decat intre ei si care erau priviti ca fiind culoarea reprezentativa a respectivelor clase.

Ultimul, dar nu cel din urma, este pupatul minim. Pupatul minim era practicat doar de fetele silitoare, de regula in grupuri de doua, colege de banca, si care aveau totusi instincte sociale, dar si simtul matur al penibilului, simt pe care unii nu l-au descoperit nici pana acum.

#Tipare Romanesti

2010-01-07T14:11:00.007+02:00

Apropo de hashtagul #cliseeromanesti, care circula de cateva zile pe twitter, mi-am amintit de perioadele imediat de dupa 2000 de #tipareromanesti in care tot romanul tanar era la fel. Fie ca era stilul manelist, atunci la moda sau fie ca erau actiunile prin care confirmai, tie si celor din jur, ca esti din inalta clasa a societatii din care faci parte, existau moduri de tiparizare a societatii.

Mai tineti minte puloverele maneliste? Ar fi tare sa nici nu va fi dat seama ca erau maneliste! Oh, ce vremuri! Erau chiar impartite pe categorii. Culorile admise erau doar negru, rosu si alb si erau de 3 feluri: foarte manelist, mediu manelist si putin manelist.

Cele de foarte manelist era obligatoriu sa fie rosii, cu una sau doua dungi negre sau albe, orizontale sau paralele pe piept. De regula erau asortate cu blugi albastri, albastru marin, si pantofi negri cu bot lung si plat. Totusi, daca manelistul era genul sport era musai ca adidasii sa fie albi. Mai stiti adidasii Mike?
Puloverele de manelist mediu au fost cele mai la moda si le gaseai peste tot. La Club A, la Maxx sau la Pui de urs. Oriunde te intorceai nu aveai cum sa nu vezi unul. Erau omniprezente si... negre. Negre cu dunga rosie pe piept. Ii dadeau o nuanta interesanta cartieristului clasic, genul la care aspira toata lumea. Se asortau tare de tot cu geaca subtire de piele si cu pantofii negri, proaspat lacuiti.
Pe ultimul loc al puloverelor manelistice se claseaza puloverele negre cu dungi doar pe maini. Acele pulovere spuneau cumva ca respectivul nu se vrea a fi ca restul lumii, ca este diferit si special, chiar daca si el este, in adancul inimii, in respectiva categorie sociala.

Am cautat poze cu puloverul meu din 2000-2001, care facea parte din segmentul 2 manelistic, dar nu am gasit nimic. Poate ma ajuta cineva cu vreun link simpatic:)

Era sa mor de inima rea!

2010-01-05T16:23:00.001+02:00

4 ianuarie era ultima zi de vacanta la Busteni, ultima zi de concediu si, de asemenea, ultima si cea mai frumoasa zi de schi. Ningea atat de frumos, iar zapada era atat de pufoasa, incat pana si cazaturile cele mai serioase mi se pareau la locul si momentul potrivit.
Era penultima coborare. Chiar daca ajunsesem tarziu pe partie reusisem sa fac 5 coborari si ma gandeam ca iesise o vacanta memorabila. Era doar sfarsitul multumirii sufletesti. Urma dezastrul...

La baza partiei astepta Raluca. Rosie, innabusita, chiar daca nu coborase deloc si doar lenevise la baza partiei filmandu-ne pe noi cand coboram ultima portiune. "Am sters din greseala toate pozele. Si revelionul si tot", a zis, provocandu-mi un colaps interios. Simteam ca lesin! Din piept simteam ca se videaza totul, incet, spre stomac. Era naspa!
Cum o sa mai pot eu sa ma laud pe haifai, feisbook si twitter? Cum o sa le explic prietenilor ca m-am distrat mai bine ca ei? O sa fie un dezastru! "An epic fail", ca sa folosesc expresia cea mai la moda.

Au urmat 24 de ore de fierbere, la foc mic! Fusese o vacanta atat de frumoasa, insa lipsa dovezilor ne amintea doar de momentele nefericite! Parca nu fusese destula zapada, parca revelionul se intamplase prea linistit, parca am jucat prea mult rentz, parca era prea mult fum in bucatarie.
Noroc cu Sorin:)
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei m-a salvat. Sorin Stana, iar mai apoi Alex Nicodim mi-au confirmat ca exista o luminita la capat de tunel. "Bai, eu am mai recuperat poze sterse de pe card, adu-l acasa si incercam", imi spusese Sorin, inca de cand eram pe partie.

Dupa ce am ajuns acasa si dupa ce Sorin s-a chinuit mai multe zeci de minute cu cititorul de card am reusit! Toate pozele sterse, cu tot cu videouri, sunt pe un dvd, recuperate, in siguranta.

Samsung IMAX - Avatar

2009-12-26T19:59:00.008+02:00

Am vazut Avatar acum cateva zile la noul, celebrul, scumpul, ravnitul si impresionantul Samsung IMAX, de la AFI.
Initial aveam de gand sa vad filmul acasa, la mine-n pat, ca tot userul roman (hotz) de internet, dar toata lumea mi-a zis ca acasa n-are nici macar 10% din efectul pe care-l are IMAX.
Dupa ce am sunat la mall si mi-au zis ca au rezervat pana la sfarsitul anului m-am hotarat sa nu ratez filmul in seara respectiva si m-am dus, cu 30 de minute inainte de inceperea filmului, la casa, rezervarile anulandu-se daca pana la momentul respectiv nu se prezinta oamenii sa-si ia biletele.

Dupa un val de "cate bilete mai sunt?", "doar 20", "le iau eu", "ba eu", ca la bursa, la casele cinematografului, vad ca cel din fata mea urma sa cumpere 2 dintre ultimele 4 bilete si-mi dau seama ca la o alta casa se vor da si celelalte doua, asa ca Tzip: "4 bilete. Vrea 4 bilete", catre casierita, facand-o practic, instinctiv, sa le blocheze si pe ultimele doua.:) Eram fericit!
I-am dat omului jumatate din suma pe care trebuia sa o plateasca, mi-am luat biletele si am intrat la film, dar...
Surpriza! Locurile mele erau in randul 1 si in randul 3, deci la distanta, insa chiar daca m-am conformat si am stat la distanta de prietena mea, mi-am dat seama ca n-o sa putem vedea filmul in halul ala.

In primul rand al cinematografului (cel putin in primul) ochelarii nu cuprind tot ecranul, care oricum este prea mare pentru a putea macar sa incerci sa-l vezi pe tot, iar subtitrarea este compusa din doua bucati identice, care se suprapun si care-ti dau impresia ca esti foarte foarte ametit, senzatie care dupa scoaterea ochelarilor se adevereste intr-un mod extraordinar.
Surprinzator in randul 3 ramasese un loc liber exact unde imi trebuia mie, asa ca am ales sa ma mut acolo, dar, daca panorama era mai buna, subtitrarea era de aceasi proasta calitate, iar dupa doua minute, asemenea televiziunilor mari, filmul s-a oprit exact cand era mai interesant si s-au aprins luminile: "Ne cerem scuze... remediem in 5 minute". 5 minute care s-au transformat, subit, in 1 minut, pentru ca m-am intors imediat cu popcorn si suc, iar filmul incepuse de ceva timp.

Atunci mi-a venit in minte replica unui prieten, la fel de nemultumit dupa experienta primelor randuri: "m-am mutat pe scari, ma! m-am pisat pe ei", asa ca mi-am luat prietena de mana si, ca doi porumbei pe o ramura, ne-am asezat sus pe scari, dupa parlamentari in soapta cu "stewarzii" din cinematograf.

Incepand de-aici, chiar daca subtitrarea era tot vraiste, filmul mi-a priit. Super productie, cu super scenariu si cu super interpretare. Recomand cu toata caldura Avatar la IMAX, atat timp cat locurile sunt cat mai sus in sala. Este mult diferit fata de 3d-ul obisnuit.

Fiti buni! Sarbatori fericite!

2009-12-24T09:29:00.003+02:00

Acum 20 de ani! Revolutia pentru un copil de 5 ani!

2009-12-21T03:36:00.009+02:00

Ma cuprinde un sentiment fantastic cand realizez ca au trecut 20 de ani de-atunci. Practic toata viata mea a inceput acolo. Pana atunci totul este vag, abstract. Toate amintirile dinaintea acelui moment nu au o data calendaristica.

Totusi, serile de 21 si 22 decembrie 1989 sunt unele pe care le stiu. Pe langa faptul ca au fost serile in care s-a desfasurat Revolutia la Bucuresti, au fost serile in care m-am simtit si eu, asemenea celor din jurul meu, un om mare. Atunci am vazut gloante adevarate, ca niste stele cazatoare pe cer, tancuri trecand chiar prin fata casei mele, oameni in civil cu pusti adevarate si soldati transpirati si epuizati, care totusi aveau puterea sa imi zambeasca, doar pentru a nu-mi insufla frica pe care o aveau in suflet.

Aveam 5 ani si jumatate atunci. Gradinita era undeva foarte aproape de Piata Romana, iar pentru ca soldatii nu mai lasau pe nimeni sa se indrepte inspre Atheneu (era deja inspre ora 17:00) nu am putut merge acasa, asa ca mama m-a dus si m-a lasat la bunica mea, undeva spre Gara de Nord, unde am stat pana a doua zi.
Atunci, seara, poate din nevoia de a ma sti langa el sau intuind ca si acea zona dintre Radiodifuziune si Casa Radio va fi asaltata, tata a venit dupa mine si am pornit spre casa, romaneste, cu autobuzul.
Cerul era ca o conglomeratie de scantei. Sute de stele cazatoare, insotite de pocnituri puternice, treceau dintr-o parte in cealalta, agitandu-i pe cei cativa oameni din autobuz, dar mai rau pe sutele de oameni care alergau inspre centru fluturand steaguri.

Din cauza multimii si a haosului creat autobuzul s-a blocat la Sala Palatului, obligandu-ne sa mergem pe jos pana acasa, dar asta nu a fost tocmai complicat pentru mine, pentru ca tata m-a luat in carca si in cateva minute m-a debarcat in curte, loc in care, spre surprinderea mea, nu era chiar pace. Era o manifestatie in toata regula. Zeci de oameni care se adaposteau vorbeau intre ei, dar aveau grija sa imi zambeasca de fiecare data cand intorceam privirea inspre ei.

Cred ca era deja inspre ora 22:00 cand tata m-a chemat afara si mi-a zis sa iau si eu o sticla "Bananata" (un suc concentrat, cu aroma de banane, dupa care eram innebunit atunci) si sa o duc la poarta. O data ajuns am ramas mut! Un ditamai tancul, cu doi soltati iesiti pe jumatate in afara, transpirati pe sub castile verzi, metalice, beau cu pofta din sucul nostru, din sucul meu. Ne zambeau, ne multumeau si ne spuneau ca va fi bine.
Asa am perceput eu Revolutia, exact asa cum era normal sa o perceapa un copil norocos.

21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti

StirileProTV.ro

Totusi, dupa 20 de ani, cu o putere de gandire dezvoltata, fac o analiza a democratiei care ne-a fost oferita de miile de oameni care s-au sacrificat. Blocul comunist nu a disparut, ci a evoluat. A evoluat intr-un sistem mult mai bine pus la punct, mai greu sau poate imposibil de inlaturat. Un comunism modern.

Week-end - Liceul Sf. Sava

2009-12-07T13:51:00.003+02:00

Jabulani - Mingea Oficiala World Cup 2010

2009-12-04T17:13:00.004+02:00

Asa asata mingea oficiala a Cupei Mondiale din Africa de Sud 2010

Controlarea maselor

2009-12-02T09:23:00.004+02:00

In afara de faptul ca mi-e sila de situatia in care se afla politica romaneasca, chiar daca nu sunt un impatimit al subiectului, sunt uimit cand vad in ce fel pot unii sa controleze masele, prin niste strategii vechi de cand lumea, dar pe care lumea nu reuseste sa le desluseasca.
Sa ne intelegem de la inceput ca apreciez in aceeasi masura si Antena 3 si Realitatea si ca nu sunt fan infocat al televiziunilor de stiri, dar mai arunc, din cand in cand, cate-o privire. Asa...

Pe facebook si twitter am observat, in ultimele 2 zile, o campanie puternica, prin care ziua de 3 decembrie este Ziua Anti-Realitatea, Ziua in care nu bate Vantu, ziua in care Vantu zice "Te uiti si castig", etc.
Eu stiu ca "hotzu striga hotzu" este cea mai buna "intrebare" pe care trebuie sa ti-o pui in campanii (mai ales daca ele sunt electorale) si, chiar daca este Vantu mogul rau sau nu, campania asta impotriva Realitatea nu a pornit de la niciun om de rand, ci, evident, de la concurenta.

De ce nu este ziua anti-Antena3? Si Voiculescu e mogul si de el zice lumea ca e mogul rau si Antena 3 e tot impotriva lui Basescu. Nu vi se pare deloc ciudat?
Pe mine ma intriga extraordinar cand vad, la fel ca in peluzele de pe stadioane, gloate de oameni, mai valorosi sau mai putini valorosi pentru mine, care se comporta exact ca turmele ciobanasilor si care cred ca primul acuzat este, obligatoriu, si singurul vinovat.
Astfel, trebuie sa intelegeti ca nu faceti altceva decat sa le faceti campanie gratuita "celorlalti", fie ca "ceilalti" sunt Antena 3, Realitatea, Geoana, Basescu, Steaua, Dinamo, etc., pentru care, in alta situatie, nu ati avea nici cel mai mic respect.

Icosaedru Trunchiat (Truncated Icosahedron)

2009-11-26T15:52:00.006+02:00

Pe cat de tare mi-a placut fotbalul, pe atat de putin mi-a placut geometria (la momentul respectiv). Totusi, imi dau seama cat de usor m-ar fi putut "agata" dom' profesor daca ar fi vrut sa ma invete matematica de olimpiada.
Chiar daca pentru multi dintre voi truncated icosahedron sau icosaedru trunchiat era dinainte de acest moment echivalentul formei geometrice a "mingei cu petice", pentru mine denumirea asta a fost un factor necunoscut pana azi. Facea parte din categoria lucrurilor pe care nici macar nu stiu ca nu le stiu, asa ca nu ma deranja in niciun fel existenta sau, mai bine zis, inexistenta ei.

Dintr-o cautare in alta, nu mai stiu exact cum, am ajuns pe google images, cu o minge in fatza, numita astfel, iar dupa cateva secunde de minunare, fericit de proaspata descoperire, m-am dus "tinta" in wikipedia, care mi-a largit (inchis la loc) si mai tare orizonturile "mingei", gen:

Eu votez gamebookers

2009-11-17T16:18:00.007+02:00

Mama voteaza cu Geoana! Asa crede ea!
Totusi, intre timp am gasit cotele de pe gamebookers, care spun ca Basescu si Geoana au 1.90 cota, in schimb ce Antonescu are mirobolanta cota de 7.50, adica extrem de atractiva, si am pariat, deci urmeaza s-o sun pe mama, ca sa avem o discutie serioasa in legatura cu votul ei.
Pana acum aveam de gand sa ma duc la vot doar ca sa nu iasa Geoana sau Basescu, dar acum am un scop nou: sa iau aproape 400 de ron de pe urma romanilor constinciosi.

Daca teoria mea este corecta, iar votantii din mediul urban il vor pe Antonescu prezidente, fiecare provincial care s-a mutat la oras va fi si el indoctrinat de semenii lui oraseni, dar mai mult, din exces de zel, fiecare provincial d-asta va incerca sa le arate rudelor ramase in sate cat de destept s-a facut el la oras (doar de-aia sunt ofertele astea la cosmote cu miliarde de minute) si ii va convinge si pe saracii tarani sa voteze pentru binele natiunii.
Astfel, daca tot trebuie sa votam din trei rele raul cel mai mic, macar paguba de la capatul urmatorilor patru ani sa fie cu 3 milioane si ceva mai mica.

Nenorocite momente, Frumoase amintiri!

2009-11-11T11:46:00.003+02:00

Aseara m-am intalnit pe strada cu profesorul meu de matematica din clasa a VI-a. Trecea intamplator prin fata curtii mele si nu m-am putut abtine sa-l salut: "Sa traiti dom'profesor", i-am zis, provocandu-i o rotire brusca la 90 de grade si un zambet, pe cat de artificial pe atat de simpatic. Profesorii au calitatea asta: zambesc frumos chiar si atunci cand o fac fals.
Mi-a fost profesor doar doi ani, dar mi-a ramas in minte la fel ca profii de istorie* si matematica* din liceu (* a se citi corigente pe vara) . Astia-s oamenii care mi-au oferit corigente memorabile. Nenorocite momente, Frumoase amintiri!

In clasa a VI-a, deci la 12 ani, nenea asta m-a lasat cu media 4 pe al doilea trimestru, dupa ce pe primul scosesem, cu chiu si vai, un 5. Evident ca in trimestrul al treilea aveam un 4 si 4-n teza, asa era moda atunci: "livin' on the edge". In final am mai luat un 6 (parca), s-a rotunjit media, si am ajuns fara corigenta pe vara in clasa 7-a.
Totusi, de-atunci stiu clar: "Cateta la patrat plus cateta la patrat egal cu ipotenuza la patrat"... si tot atunci m-a apucat si de fumat. (oh ce vara linistita am avut)

Mai tarziu, in liceu, am evoluat in materie de corigente. Am experimentat corigentele pe vara. Istoria si matematica intr-a 9-a si din nou matematica intr-a 11-a mi-au consumat luni intregi de vara. Totusi, le-am recuperat in timpul anului scolar.

GSP 1942

2009-11-10T14:22:00.004+02:00

Pe 3 ianuarie aparea primul numar al Gazetei Sporturilor din 1942. Am fost surprins sa gasesc stiri despre hipism sau bob, dar si despre Football, Tennis sau Ski, gazetarii romani de atunci respectand numele original al celebrelor sporturi.
In 1942 Gazeta Sporturilor era formata din 4 pagini si costa 3 lei:)

Urâm ţiganii pentru că suntem o societate înapoiată!

2009-10-27T21:38:00.015+02:00

La întrebarea "Ţi-ai putea imagina un preşedinte al României ţigan?" majoritatea colegilor/prietenilor mei a răspuns răspicat: "NU!", închizându-mi, astfel, orice eventuală continuare a discuţiilor. Cred că acelaşi ar fi fost rezultatul şi în America, dacă ar fi fost pusă întrebarea asta, despre un preşedinte de culoare, în urmă cu 20 de ani.
Acum 20 de ani, în America, ~~ţiganii~~ negrii erau cei care vindeau droguri, cei care care vindeau flori, cei care furau din buzunare şi, printre multe altele, cei care se drogau şi jucau barbut la toate colţurile din ~~Ferentari~~ Brooklyn.
Şi atunci, ca şi acum, cei care îi contestau cel mai tare pe negri erau "the rednecks" sau ţăranii înapoiaţi, cum s-ar numi la noi, pentru că oamenii ăia erau atât de incuiaţi încât nu-şi puteau imagina convieţuirea dintre cele două etnii.
După 20 de ani nu s-a schimbat mare lucru la nivelul mintal al respectivilor ţărani, dar comunitatea oamenilor de culoare a evoluat, o dată cu lumea care a înţeles că faptul că te-ai născut de o altă culoare nu trebuie să fie o povară pe care un om trebuie să o poarte cu frică toată viaţa.
Şi acum există negri care fac trafic de droguri, fură sau violează femei albe, dar în aceeaşi măsură, există negri care se simt, la fel ca restul omenirii, oameni egali, iar asta era pentru unii negri, la fel cum este acum pentru unii ţigani, visul suprem.
Am cunoscut de-a lungul timpului zeci sau chiar sute de ţigani şi chiar dacă i-am cunoscut la şcoală, la fotbal sau în alte situaţii oferite de anturaj, am învăţat multe lucruri de la ei şi mai ales despre ei. Ţiganii nu sunt diferiţi decât prin culoarea pielii şi poate, din cauza persecuţiei de care au avut parte de-a lungul timpului, prin faptul că sunt mult mai atenţi la ce se întâmplă în jurul lor şi cu o minte mult mai ascuţită.
Adrian Ciubotaru scria că nu a cunoscut decât ţigani de treabă, dar că ştie că există şi cealaltă latură a comunităţii rrome. Există amândouă cazurile, dar treaba pe care n-o înteleg unii oameni (vezi cazul andreei) e că bunătatea, răutatea, parşivenia şi toate lucrurile bune sau rele există în toţi oamenii, ele fiind activate de societatea în care trăim.
Faptul că bunicile voastre vă spuneau că vă dau la ţigani sau că au venit ţiganii şi v-au furat câinele (care de fapt murise otrăvit tot de vecinii români) v-a creat o ură automată. Faptul că nu aţi avut o copilărie liberă ca a lor vă face să fiţi invidioşi că viaţa lor e mai frumoasă sau mai lipsită de griji, culmea, fără să vă daţi seama că toate răutăţile voastre sunt, deja, automatisme.

Frustrările vă fac să fiţi rasişti! Hoţii sunt hoţi, criminalii sunt criminali, teroriştii sunt terorişti... si sunt răi! Ţiganii, Ungurii, Arabii şi Românii sunt mai întâi oameni, cu aceleaşi drepturi ca şi voi. Trataţi-i ca atare!

Morometzii - Apel La Mase

2009-10-27T15:49:00.002+02:00

Morometzii chiar ca si-au pierdut mintile. Intr-o formula seaca, fara Raku si cu versuri care amintesc de ce canta Caddy in 2000, 1Q face apel la mase. Slabuta melodie, slabutze versuri.

5 Motive pentru care ar trebui să vă mutaţi înapoi la ţară!

2009-10-25T17:32:00.008+02:00

După o analiză îndelungată mi-am dat seama că vă plângeţi prea mult, iar alegerea cea mai bună ar fi să vă mutaţi înapoi la ţară. E spre binele vostru! Hai să stabilim de ce:

1. Câinii vagabonzi.
Când i-a făcut Băsescu săpun l-aţi înjurat. Când n-au mai fost, l-ati votat. Astfel, îl dăm jos pe Băsescu şi voi plecaţi înapoi la ţară. E ca şi când Băsescu nu s-ar fi întâmplat, iar în jurul vostru nu vor mai fi câini vagabonzi, pentru că îi cunoaşteţi deja pe toţi cei 5 din sat care au voie afară din curte.

2. Traficul.
Pe drumurile rurale nu prea circulă autoturisme, aşa că cea mai mare problemă va fi când două căruţe vor face liniuţe. Cum cred că şi asta se întâmplă rar, n-o să vă blocaţi niciodată în intersecţie. E ideal!

3. Poluarea.
Cerul îmbibat de fumul uzinelor de la periferie, de mirosul noxelor auto sau de fumul ţigărilor consumate pe stradă pot fi evitate. Când veţi râni la vaci sau porci veţi trăi cele mai naturale mirosuri existente. Pun pariu ca stiţi mirosul pe dinafară şi că exact în momentul ăsta adulmecaţi aerul din jur, încercând să vă amintiţi de mirosul de acasă.

4. Cocalarii.
Ah! Cum dracu s-or fi strâns toţi în Bucureşti? Fix în jurul vostru! Nu vă încearcă un oftat melancolic atunci când vă amintiţi de căminul cultural din centrul satului, acolo unde toată lumea ascultă numai muzică clasică? Ce drăguţ ar fi să traiti fiecare w-end acolo din nou! Nu?
Chiar mă-ntreb şi eu uneori! De unde or fi venit atâţia ţărani cocalari?

5. Pitzipoancele.
Nenorocitele dracului! La astea chiar vă înţeleg! Nu ştiu cum poate un om suporta aşa ceva! Peste tot unde te duci, fie că e vorba de cafenea, bar sau club, numai craci lungi, ditamai tocurile, mega buze, ţâţe mari, funduri bombate acoperite cu piele şi lycra. Sigur e mai bine înapoi la voi. Pe bancă, la ea la poartă! Acolo simţi erotismul adevărat! Puloverul croşetat chiar de ea, care te goldeşte excitant şi unghiile ei, oh! Unghiile ei. Mmmm... yummy.

Concluzia mea e că în loc să vă plângeţi atât de mult despre cât de urât este Bucureştiul, mai bine gândiţi-vă cum să faceţi să-l acceptaţi ca fiind actuala voastră casă, pentru că asta este! Faptul că vă plângeţi fără să faceţi nimic pentru a schimba situaţia trădează doar frustrări.

Vă daţi bătuţi înainte ca jocul să înceapă!

2009-10-23T15:07:00.004+03:00

Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a s-a scris pe hotcity, dar doar din punctul de vedere al modului de viaţă, nu din direcţia emigrării.

That's not the point! După ce am făcut mizerie, fie că e vorba de noi, de prietenii noştri sau de părinţii noştri, nu e normal să plecăm în altă parte, să emigrăm şi să lăsăm jegul în spatele nostru, doar pentru că noi putem pleca. Tocmai acum, când a început să ne jeneze jegul creat, acum ar trebui să strângem rândurile, să facem revoluţii, să creăm mişcări, să nu ne fie ruşine de ceea ce suntem. Aşa se întâmplă lucrurile mari...

In loc să ne folosim de numele pe care îl avem doar ca să arătăm că avem exclusivităţi, mai bine ne-am folosi puterea de convingere a maselor pentru a face lucruri bune, pentru a da de pământ cu cei care umplu de noroi numele şi imaginea ţării ăsteia.
Aşa cum acum 25 de ani nimeni nu credea că va mai scăpa vreodată de cozile de la carne, lapte sau pâine, aşa şi acum soluţia stă în mâinile noastre.

Tot ce trebuie să facem este să trăim în prezent şi să luăm situaţia aşa cum ne este oferită. Unii au avut ambiţia necesară şi au realizat minuni.

Ştrengăreşte!

2009-10-23T12:53:00.003+03:00

Mă încearcă un zâmbet când mă gândesc la cum alergam 30 de insi, ca bezmeticii, în "Pasul Ştrengarului", aruncându-ne mâinile spre tavanul sălii de sport.
"Unu, Doi, Trei, Patru, Cinci, Sase, Sapte, Opt.. ŞI! Un, Doi, Trei, Patru, Cinci, Sase, Sapte, Opt", ţipa profa' de sport din şcoala generală (în liceu nu-mi amintesc să mă fi dus la vreo oră de sport).
Pasul ştrengarului a modelat multe caractere. Nu era aşa de greu ca Mersul Piticului şi nici atât de serios precum Mersul Uriaşului, aşa că cine practica, era cu zâmbetul pe buze când dădea de exerciţiul ăsta.
Ce denumire tare:) "Pasul Ştrengarului!" :))

Evolutie!

2009-10-21T15:21:00.003+03:00

xxxxx: http://www.imdb.com/title/tt1179904/ cel mai grav film horror
Alex: am mai vb o data despre el
xxxxx: ia pula
Alex: uneori ma depaseste nivelul tau de dialogare
xxxxx: nu fa pe desteptul cu mine
Alex: pai atat stii sa zici?
Alex: ia pula
Alex: pula mea..
Alex: suge-o
Alex: .. slbz..
xxxxx: stiu mai mult
Alex: pai de ce nu pui in practica?
xxxxx: hai sictir
Alex: ok :)
xxxxx: a iesit spread bine
xxxxx: cu sunet bun